Mărţişor

Întotdeauna a fost acolo, Doamne! Privirea mea sprijină cerul, ningă cu fluturi albi a nouă primăvară. Din rugul iubirii, am tors fir de foc, am tors fir de zăpadă, împletit într-un tainic fior, să-ţi prind, dragul meu, în piept, mărţişor.

Rada(30) din caietele Radei

Orele acelei după-amiezi au trecut precum clipele. Ne-am plimbat de mână pe aleile parcului umbros, sporovăind. La ora şase şi jumătate fix, fusesem la poarta casei de copii. Ne-am luat la revedere sărutându-ne pe obraji sub privirile portarului. Înainte să plece, Mugur, îmi spusese la ureche. – Am să revin mâine sau poimâine să fii [...]

Rada(29) din caietele Radei

După ce ne îndepărtasem de ochii curioşi ai celor din spatele porţii, sfioasă, l-am luat de mână. O vreme ne-am plimbat în tăcere, pluteam. Îmi potrivisem paşii după ai lui, mă lăsasem condusă prin oraş fără a mă întreba unde mergem. Nici nu avea importanţă. Ţinându-l de mână îmi era bine, lăsasem în urmă orice [...]

Rada(28) din caietele Radei

După ce a pus receptorul în furcă, s-a ridicat şi s-a îndreptat spre fereastră. Părea indispus. Directorul, era un bărbat înalt cu trăsături masculine bine conturate. Părea dăltuit în piatră, ca o statuie grecească, alură de zeu. Avea sub fruntea înaltă ochi negri, sfredelitori, impunea respect. În acele momente îmi păruse şi mai înalt. Se [...]

Rada(27) din caietele Radei

Alergasem spre poartă cu inima să-mi iasă din piept de bucurie în speranţa că este unul dintre fraţi. Trecuse ceva timp de când nu mai aflasem nimic despre ei. Viorel abandonase şcoala, a părăsit casa de copii şi s-a angajat pe un şantier undeva în sudul ţării. O vreme ne-am scris, apoi ultimile două scrisori [...]

Rada(26) din caietele Radei

L-am urmat în casă. Călina se părea că ne urmărise pe fereastră şi l-a întâmpinat pe tata interogator: – Aţi căzut la pace? Mihai, ai convins-o să mai rămână o zi două?! – Pe cine să conving Călino? Este mai încăpăţânată decât un catâr. Pune-mi apă în ligheanul ăla să mă spăl şi pune să [...]

Rada(25) din caietele Radei

Mă culcasem înainte de-a veni acasă Călina într-o încăpere mică şi umedă, ce părea mai mult un hol decât o cameră de locuit. Era îngustă şi lungă. Patul din lemn pus de-a latul încăperii, atingea cei doi pereţi. Înafara unui scaun, pe care-mi aşezasem hainele, era singurul obiect de mobilier din acea odaie. Datorită întâmplărilor [...]

Rada(24) din caietele Radei

În curtea casei m-a întâmpinat hămăitul unui câine ciobănesc, mare, alb şi lăţos. Mă speriasem de moarte văzându-i fălcile deschise şi colţii ameninţători. Încercasem să-l strig pe tata dar vocea îmi pierise de frică. M-am oprit, stăteam ca o stană de piatră. Mă temusem şi să respir. Am aşteptat aşa o vreme, mi se păruse [...]

Rada(23) din caietele Radei

Când am ajuns în R. am rugat şoferul să mă lase în faţa internatului. I-am mulţumit şi urat drum bun, mulţumind în acelaşi timp lui Dumnezeu, în gând, pentru norocul avut. M-am uitat la ceasul de pe mână, era trecut de ora patru după-amiaza. Ştiusem că la acea oră nu-l voi găsi pe unchiul Vasile [...]

Rada(22) din caietele Radei

Restul drumului, până în dreptul casei lui Mugur şi-a mătuşei, l-am parcurs în tăcere, ţinându-ne de mână. În sat Mugur saluta oamenii pe lângă care treceam. Unii tineri, curioşi, văzîndu-ne de mână, îl întrebau: “Mugure, aduci noră în casă?” Se prefăcea că nu-i aude. Mă strângea şi mai tare cănd încercam să-mi retrag mâna. M-a [...]