între noi aşternute au rămas tânguire rug şi ardere vie alternând iubire cu ură sunt zile în care te urăsc atât de mult eşti departe şi te blestem du-te dracului pe pustii pământul din tine să tresară când mă taie râuri de dor să-ţi curgă mâinile pământ întru pământ poate aşa cu păcat blestemând întregesc [...]
Archive for the ‘Poezie’ Category
de veacuri, cu o mină solemnă, gravă, străbunii au durat în piatră istoria acestui neam. cu marile lor convingeri pregătind neatârnarea. azi par poveşti pe care unii le neagă suntem copleşiţi de o grea şi nesfârşită derută. este era celor ce ne-au supus voinţei lor. suferinţă în sărbătoare, închipuire. am împrumutat veşminte, nume, obiceiuri. ne-am [...]
la început de mai e zumzet milenar de dincolo de zările cerului meu tainica-ţi chemare nici astăzi nu-mi dă pace -precum izvoarele ce-ascultă de-a râului şoaptă amăgitoare urmându-l spre mări cu înspumate valuri- te caut iar şi iar dincolo de tăcere setea de-a fi sufletu-mi înfioară ca un pian la care cântă cosmosul şi braţele [...]
mi-e dor de satul cu livezi în floare
Posted: 25 aprilie 2012 in LITERATURĂ, PoezieEtichete:ape, baba ana, cea, din, oare, sat de
mi-e dor de satul cu livezi în floare, de ciurdele mugind pe uliţi, spre imaş. mi-e dor de liliacu-n floare, de la porţi, de baba Floare, cea ştirbă, strigându-şi puişorii pufoşi şi aurii. de baba Ana, cu furca prinsă-n brâu, torcând sub nucul din grădină şi de Ileana de pe coastă, care ducea, să spele, [...]
tu şi eu
Posted: 24 aprilie 2012 in LITERATURĂ, PoezieEtichete:destin, flori, fost, nori, ori, timp
-tăcere albastră şi flori de cireş alb covor, mai mult de jumătate- stau şi ţes gând peste gând: de fapt te-am iubit, te-am urât, te-am iubit. am cântat anotimpurile. -şi doru-i dor şi timpul urcă. ce dacă, toţi îmbătrânim- nu ştiu de-a fost har ori blestem, şi mai am o rană de vindecat tu şi [...]
nu sunt decât una
Posted: 22 aprilie 2012 in LITERATURĂ, PoezieEtichete:de munte, doar, duce, fir, meu, muri
nu sunt decât una din milioanele de particule ale pământului un fir de nisip purtat pe aripi de vânt în furtuna vieţii nu sunt decât una din miliardele de fiinţe ale universului deşi uneori mă visez doar una din nenumăratele păsări în zbor -mă culc în cuibul meu şi mă trezesc pentru un alt zbor [...]
suntem ai pământului şi ai cerului, deopotrivă. iar astăzi mai mult ca oricând rătăcesc printre gânduri căutându-te. dar eşti atât de departe, atât de statornic tăcut, încât mă dor drumurile. hoinăresc cu gleznele frânte de umblet de când aripa mea crescut-a din umărul tău şi uitarea nu vine.
din muguri noi ies frunzele perechi mi-e drag de cineva, e primăvară. drag, drag, cântă-n crengi ploaia şi vântul. iar crengile dansează în ploaie, legănate de vânt, îngânând: drag mi-e cineva, drag, drag, tare drag. -dorul, durerea şi spaima de noaptea orbului, sunt atât de departe, necunoscute, când cântă primăvara-
Mi-am aşternut dorul înverzit a primăvară târzie, departe, sus, sub pietrele asprului ţinut, când rotirea vulturului părea nimb pădurii, privind de jos. Astăzi, doar norilor mai caut pricină pentru zbucium şi gândul care doare. Căci mâinile mele şi mâinile tale sunt atât de departe şi tac. Mai răsună uneori din buciumul amintirii, cutremurându-mă. Dar, eşti [...]
Ai grijă, copilul meu
Posted: 23 martie 2012 in LITERATURĂ, PoezieEtichete:copilul meu, cum, doar, fi, rosti
Ai grijă ce şi cum rosteşti, copilul meu. O vorbă spusă-ntâmplător poate ucide vise, să pustiască izvoarele inimii, împietrind un suflet ori îl poate face să vibreze, înmugurind, să rodească lumină. Mai lesne-i să răneşti. Însă, vorba de bine-i balsam, daruri minunate ascund o vorbă caldă şi o privire senină. Ai grijă cum vorbeşti, copilul [...]
