Rada(38)

În ziua şi la ora de întâlnire fixate, Rada, precum un ceasornic elveţian, a oprit maşina în faţa porţii casei mele. Conform înţelegerii a claxonat scurt, dându-mi de veste că a sosit. Am aruncat o ultimă privire prin casă verificând dacă apa şi gazul sunt închise, apoi mi-am agăţat geanta de voiaj pe umărul stâng, [...]

Rada(37)

Timpul petrecut pe acea terasă, zburase fără să simt având-o alături. Telefonul Radei ţârâise întruna până când enervată îl închisese. Acceptul ei de-a mă însoţi şi a ne petrece concediul împreună, fusese pentru mine o bucurie neaşteptată. Fiindcă uitasem că pentru ea totul părea nefiresc de simplu, o întrebasem: – Rada, sigur poţi veni? Ar [...]

Rada(36)

În urmă cu câţiva ani, vara, am regăsit-o pe Rada şi de atunci parcă, prietenia noastră a căpătat o altă nuanţă şi dimensiune. În vara aceea, mai aveam câteva zile până la concediu şi încă nu mă hotărâsem ce voi face în cele două săptămâni. Îmi propusesem să părăsesc aglomeraţia şi aerul îmbâcsit al oraşului. [...]

Vânătoarea

Doamna Cocoşel în ultima vreme poate din plictiseală, poate de teama că nu-şi va vedea feciorul aşezat, cu nevastă şi copii, vâna. Vâna o nevastă pentru fiul ei Costică care se încăpăţânase să rămână holtei în ciuda anilor pe care-i numara şi a faptului că toţi cei de-o seamă cu el aveau copii mari de-acum. [...]

însăilări pe margini de legendă : Rozavlea

Între Tisa şi Mara, între Iza şi Vişeu, peste bătrânul ţinut al uriaşilor înalţi cât vârful Pietrosu, primăvara începuse. Frunzele abia ce-au înmugurit, apele izvoarelor clipoceau în linişte, însă de sus, din ceruri se pecetluise destinul uriaşului Cingălău şi-a unicei lui fiice Roza Rozalina. Într-o dimineaţă, Cingălău, uriaşul cât munţii, cu suflet de copil, scrută [...]

Facturile rătăcite (De-ale economiei de piaţă …orice asemanare cu realitatea este pur şi simplu întâmplătoare)

- Alo, ce faceţi dom’le nu veniţi după facturi?! – Bună ziua… da’ cine sunteţi dumneavoastră mă rog frumos? – Porumb, de la „Porumb Group”… cu domnul Oprea vă rog. – O clipă să vă fac legătura. – … – Alo! …Oprea, poftiţi! – Ce faci dom’le, nu aţi venit după facturi! Ori, nu vreţi [...]

Din neguri de timp, uitate(21)

Venise primăvara, zilele începeau să fie mai lungi şi întârziam în drum spre casă uitând de toate, urmăream apusul roşiatic revărsat peste faldurile de zăpadă argintie, de-acum zdrenţuite, de pe coama dealurilor şi pe şaua îndepărtată a muntelui. Pierdeam vremea, adesea intram la lelea Floare a Roşului care trebăluia prin curte, îmi plăcea să-i ascult [...]

Din neguri de timp, uitate(20)

Am fost doar un boţ de lut cu ochi când l-am ajutat pe bunicul să planteze lângă fântână un nuc. – Ilinco, pune-ţi o dorinţă, da’ nu-i slobod să o spui nimănui. – De ce moşucule? Nici ’mneatale nu-i slobod a-ţi zîce? Tu ce dorinţă-ţi pui? – Nici mnie Ilincuţă. Ca să se împlinească! De [...]

Din neguri de timp, uitate(19)

Iernile blânde uneori lipsite de zăpadă, sărbătorile din ultimii ani din ce în ce mai sclipitoare dar lipsite de substanţă şi trăire, mă fac să mă întorc în timp, fără să vreau din amintire îmi zâmbesc ochiurile de fereastră, dantelate cu flori de gheaţă, ale caselor pierdute printre nămetii copilăriei. În Valea Sasului, ca în [...]

Din neguri de timp, uitate(18)

În minte-mi stăruia îndoiala, un sâmbure de adevăr tot trebuia să fie legat de iele şi strigoi. Erau poveşti în care toată lumea credea. Până şi mama spunea că unele sunt adevărate. Am început să o însoţesc seara la şezători. O teamă indefinită mă stăpânea. Şi mama nu avea ce face. Decât să-şi petreacă serile [...]