Primăvară zăpăcită


E martie douăzeci și trei,
Primăvară rătăcită,
Primăvară întârziată,
Primăvară zăpăcită
Haide, vino primăvară!
Să putem ieși pe-afară
Făr-o mie de cojoace,
Chiar dacă iarna ne place
Ne-am cam săturat de ea,
Ai uitat că-i vremea ta?!
Zăpăcită primăvară,
Primăvară rătăcită
Te-așteaptă natura toată
Amorțită și-nghețată!
Te-așteptăm să bați în poartă,
Primăvară-ntârziată!

Reclame
Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 4 comentarii

speranțele mele au fost un vis


speranțele mele au fost un vis,
au fost un vis într-un vis tot drumul…
rădăcina rădăcinii și mugurul mugurului unui copac,
un copac numit viață, iubire, care crește în suflet,
aceasta este minunea care ține lumina vie.
nimic din ce am trăit nu am uitat, nu am ascuns,
pentru că generațiile care vin să știe cum am fost,
cum am gândit, ce am făcut și, mai ales,
de ce uneori… nu am acționat așa cum am gândit.
copila mea,
ca să nu te cuprindă în mreje trufia, egoismul
și indiferența, nu-ți renega trăirile,
nu-ți tăia rădăcinile, nici nu-ți amputa visele,
nu arunca ce-i bun doar pentru că pare că și-a pierdut strălucirea…
atunci când speranța ar dispărea pur și simplu în noapte,
dacă nimic din ce ai trăit nu ai uitat, se va lumina cărarea.
speranțele mele au fost un vis,
au fost un vis într-un vis tot drumul…
și mi-am văzut visul cu ochii.

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 5 comentarii

cât mai departe


m-a cuprins lehamitea
s-a umplut lumea de oameni indolenți plini de fumuri și aroganță
găunoși precum un copac bătrân
ros de carii și de mucegai sub scoarța groasă
(periculos chiar dacă pare falnic)
mi-e atât de lehamite de tot și de toate
încât aș fugi undeva unde să nu aud și să nu văd nimic
să stau departe de micime și falsitate
cât mai departe…

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 1 comentariu

Copila mea


Când te-am născut, aveam un singur gând,
Comoara mea, în ziua aceea am plâns de fericire,
Și ți-am jurat pe tot ce-aveam mai sfânt,
Că o să crești frumos, înconjurată de iubire!

Ți-am mai promis, atunci, să-ți fiu mereu aproape,
Și-am să te învăț de toate, cum voi putea mai bine:
Ce este omenia și ce e viața cu tot ce-n ea încape,
Și-atunci când vei alege, să fiu de-acord cu tine!

Și uite cum, zi după zi, an după an, trecut-a timpul,
Tu ai crescut, iar astăzi ești departe, raza mea,
(Viața așa a vrut, dar vieții nu-i cunoaștem planul)
De-ți este bine, duc și povara depărtării oricât ar fi de grea,
Căci te iubesc enorm, mereu te voi iubi, copila mea!

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 3 comentarii

Când spui Maramureș


Spun Maramureș,
Și-n stropi de amintiri, ca în oglinzi de vis,
Îmi văd înaintașii în strai de sărbătoare.
Mi-e atât de dor de tine, sat de pe deal,
Căci sufletu-mi doinește:
Mi-a fost așa de bine, mi-e atât de dor de tine.

Când spui Maramureș,
Spui munții Gutâi, Pietrosu, pasul Prislop,
Spui Pintea Viteazul sau Dragoș Voievod,
Spui dealuri și păduri, biserici de lemn
Și case tihnite prin livezile verzi, înflorite.
Spui Mara și Iza șerpuindu-și apele clare,
Spui Tărâm de Legendă, sau Nord,
Spui salbă de sate, fuioare de fum,
Păienjeniș de cărări pe munți aninate.
Spui puhoi de oameni în straie colorate
Despovărați de greul zilei ce-a apus.
Spui chip de copil îmbujorat și priviri ca cerul -albastre,
Spui oameni care trăiesc precum străbunii,
Condimentându-și viața fără surplus.
Spui Maramureș, spunând simplitate, bucurie,
Și-un zâmbet larg îți încălzește fața.

Spun Maramureș,
Și-n stropi de amintiri, ca în oglinzi de vis,
Îmi văd înaintașii în strai de sărbătoare.
Mi-e atât de dor de tine, sat de pe deal,
Căci sufletu-mi doinește:
Mi-a fost așa de bine, mi-e atât de dor de tine.

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 1 comentariu

Un mâine demn


De când e lumea lume, cinstea a fost izvor de bine
Și a putut opri fărădelegi și năravuri desfrânate.
Doar prin conștiința trează se construiește un mâine
Demn. Nu când minciuna și hoția sunt acceptate și legiferate.

Deși părea inert, obișnuit să tacă și să rabde,
Poporul s-a trezit din somn și a ieșit din amorțeală,
Dorind normalitatea și dreptul la o viață cumsecade,
Justiție și învățământ temeinic. Nu doar spoială.

Omul simplu iese în stradă și ar vrea țara să scape
De corupții care-l mint și de atâția ani îl fură,
S-a trezit și nu mai rabdă aceste imitații calpe
Ajunse demnitari și doctori prin hoții și impostură.

Mi-am dorit și îmi doresc, dându-mi toată a mea silință,
Să îi fac să înțeleagă pe cei cuprinși de iraționale frici,
Că un trai în demnitate e mai bun… și-i cu putință,
Doar scăpând de boala socială ce au contractat de mici.

De când e lumea lume, cinstea a fost izvor de bine
Și a putut opri fărădelegi și năravuri desfrânate.
Doar prin conștiința trează se construiește un mâine
Demn. Nu cu minciuni, manipulări și război între „palate”.

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 2 comentarii

Noi vrem dreptate (Pastișă)


Te-ai cățărat în vârf să fii la adăpost,
Ai spus minciuni câte ai vrut,
Și ai furat și țara ai vândut
Și jenă nu ți-a fost!
Neam de ciocoi, fără cuvânt,
Mai plin ca iadul de păcate,
Ne-ai crezut proști ca niște oi,
Că am tăcut și v-am răbdat pe voi
Să ne împovărați de griji și de nevoi,
Dar, astăzi vrem dreptate!

Speranța într-un trai mai bun ca ieri
De-o vezi la noi tu ne-o usuci.
Copiii în pragul disperării ni-i aduci,
Să fie mincinoși și sclavi le ceri.
Încalci ce-avem mai drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Bătrânii în frig și lipsuri mor,
Dar tu nu știi, n-ai grija lor –
Ci hoților le vrei un trai uşor
Cu ei făcut-ai legământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că cinstea e pe primul loc,
Că nu-şi va bate nimeni joc
De noi, dacă muncim.
De noi şi de cei ce dragi ne sunt
Care-și lucrează palma de pământ.
Noi dacă spunem una, aia facem,
Și privilegii fără de măsură noi nu vrem
Ca voi – v-am dat crezare, dar mințiți suntem
Şi-am vrea s-aveți cuvânt!

Te-ai cățărat în vârf să fii la adăpost,
Ai spus minciuni câte ai vrut,
Și ai furat și țara ai vândut
Și jenă nu ți-a fost!
Neam de ciocoi, fără cuvânt,
Mai plin ca iadul de păcate,
Ne-ai crezut proști ca niște oi,
Că am tăcut și v-am răbdat pe voi
Să ne împovărați de griji și de nevoi,
Dar, astăzi vrem dreptate!

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 10 comentarii