Arhive lunare: ianuarie 2012

opreşte-te femeie


opreşte-te, ţi-am spus de-atâtea ori, opreşte-te! dar tu… femeie încăpăţânată, tu nu asculţi, mai faci un pas şi încă un pas, captivă unei lumi agonizânde. ca o sluga îl porţi în sânge de veacuri, toamnă după toamnă, îl porţi cu … Continuă lectura

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

din cauza unui cuvânt


cuvântul a creat cunoaşterea cunoaşterea a creat prietenia prietenia a creat un semn de întrebare semnul de întrebare a creat o neînţelegere neînţelegerea a creat o tensiune tensiunea a creat un “război” şi toate acestea din cauza unui cuvânt

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 4 comentarii

popas de-o viaţă


o vreme am aşteptat pe o colină-n via ce a-nceput de-acum a rugini dar am plecat în toiul zilei de teamă că ai vrea nu poţi… ori n-ai să vii mă poartă iară paşii înspre lunca prin care ne-am plimbat … Continuă lectura

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

încă-mi eşti…


după un veac de tăcere m-ai sunat dis de dimineaţă în timp ce adăstam pe marginea unui vis acum plâng şi râd uitasem ningeai liniştit doar în amintire terminasem de înşirat clipele trăite uitate visate şi din nou renăscute cu … Continuă lectura

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

uită


din neguri venit-a păgânul cu soare a viu să cânte a dor a patimă a sânge încă tânăr. chemarea-i, mai cânta-n mine nătânga, biet suflet trezit de notele din netrăitul cântec în doi omoară clipele fără de vreme. doar vântul … Continuă lectura

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

mi-e sete


aşadar mâine va fi tot azi şi gânduri de şarpe împletesc printre liane străine să ne lăsăm ploilor până când mâine va fi chiar mâine nu un azi din cioburi de suflet în noapte în amurg te recompun din ţăndări … Continuă lectura

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 2 comentarii

de ce…


de ce… de ce mai rămânem dacă viaţa ori moartea-s  totuna când doar tăceri mai ţâşnesc din pereţii sufletului curgând în oglinzi paralele. de ce mai rămânem când frânt, zborul, doar aripa-şi întinde umbra peste ape neude. de ce… când … Continuă lectura

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

precum castanii


precum castanii ai ajuns copac îmbătrânit mai simţi doar viermuiala sub scoarţă deasupra-i cer cu nori şi-ţi este neprietenos pământul de unde să-ţi tragi seva cum să mai rodeşti îţi putrezesc rădăcinile te clatini în furtună şi-aştepţi de-acum senin îmbrăţişarea … Continuă lectura

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

ne-am săturat


ne-am săturat chiar acum când scriu îmi vine să urlu dacă mă uit în jur minciună peste minciună peste minciună carieriştii pisălogi sfătuitori atotştiutori enervanţi nu-s decât bieţi găunoşi trăgători de sfori şi prea mulţi mult prea mulţi umiliţi de … Continuă lectura

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

Rada


Când am cunoscut-o pe Rada, era toamnă, eram amândouă proaspăt intrate la liceu. La vârsta aceea prieteniile se leagă uşor. Ceva m-a făcut să-mi doresc prietenia ei. Avea un aer aparte, un mod straniu de a privi. Întreaga ei fiinţă … Continuă lectura

Publicat în LITERATURĂ, Proza | Lasă un comentariu