se moare puţin câte puţin


se moare puţin câte puţin

rătăcim amestecaţi într-o lume
în care Dumnezeu ne-a aşezat împreună în masă
de-a valma în toate culorile
fâşii

spinări de munte în biciuri de vânt

în falii de timp
griul se-ngrămădeşte peste coame verzi galbene albastre
albe aripi întinse
copilul
a uitat să se joace
nici  râde nici  plânge
despică imagini caută-n obscur
se moare puţin câte puţin.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s