într-o seară de noiembrie


într-o seară de noiembrie

mă întreb iar şi iar
de unde această ciudată, stranie, chemare
de nicăierea spre niciunde.
poate am înnebunit,
nu mă mai recunosc în această femeie.

deseori,
gândesc că ar fi trebuit să uit…
să fii aşezat în patul minţii mele, amintire.

dar mă ispiteşte teribil ideea
de-a te invita la o cană cu must şi castane coapte,
într-o seară de noiembrie.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s