Nu vreau să tac


Nu vreau să tac

Ah, nu-i aşa? Ce simplu ar fi să tac.
Dar eu nu  pot să tac,
Şi nici nu vreau să tac.
Nu  rezist în tăcerea care
Oboseşte şi doare…
Şi mă întreb:
Oare ce-i în neregulă cu mine?
Deşi mi s-a spus în copilărie:
– capul plecat sabia nu-l taie- şi,
Pleacă-ţi capul iar şi iar şi iar
Şi, să taci, să taci şi să taci .
Dacă vrei să…
Căci:  – tăcerea e de aur –

Mda, pleacă-ţi capul şi taci.
Oare până când?
O viaţă?!
Dar apoi,
să nu te mire că…
nu mai ştii, nu simţi, cum timpul zboară şi,
nici când ţi-au slăbit genunchii, te-au încovoaiat
şi te aliniază vieţii:
– vieţuitoare –
cu V mare,
de la viaţă liniştită sau de…  vită.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s