scrisoare dragului meu


scrisoare dragului meu

nu mă pricep prea bine la cuvinte meşteşugite
mama m-a făcut nătângă.
nătânga de mine, ca orice femeie ce caută,
(că e la modă, deh, “vânătoarea” de milionari)
căutasem milionarul în simţăminte, în lumină,
c-aşa-mi spusese mama
că aceea-i bogăţia lumii… şi eu nătânga am ascultat-o.

nu-n lux, în milioane, în vile şi-n maşini stă bogăţia lumii!
Şi nu în haine de paradă, în opulenţă
în prea afişata erudiţie… a stocatorilor de date şi de nume celebre
a celor ce-au ars pentru lumină.
lumina ce-au lăsat-o ei, e bogăţia lumii, draga mea.

m-a adăpat cu lacrimi când m-a-nţărcat de ţâţă.
un şir de poticneli mi-a fost întreaga viaţă
şi-n loc de ură simt doar milă
pentru meschini c-o faţă imobilă
cu ochi ce nu scânteie de-a lumii bogăţie.
Te bănuiam a fi milionarul, de-aceea, eu nătânga am vrut să fii al meu,
să mă adap, să mă hrănesc,
să mă-ncălzesc la focul ce arde-n tine…
mi-e frig şi sete şi frică de-ntuneric,
dragul meu!

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s