să nu te sperii
de-ar fi să curgă tăcerea şi întunericul
frigul şi ceaţa de te-or cuprinde
a sângelui meu eşti şi din cenuşă
din lacrimă din dosul frunţii din dinţi din şira spinării
dinlăuntru
ai să renaşti.
vei părăsi tărâmul cu amar făcându-l amintire.
a sângelui meu, tu, să nu te sperii de neaflat
o să fie bine!
Lia Muresan 