să nu te sperii


să nu te sperii

de-ar fi să curgă tăcerea şi întunericul
frigul şi ceaţa de te-or cuprinde
a sângelui meu eşti şi din cenuşă
din lacrimă din dosul frunţii din dinţi din şira spinării
dinlăuntru
ai să renaşti.

vei părăsi tărâmul cu amar făcându-l amintire.

a sângelui meu, tu, să nu te sperii de neaflat
o să fie bine!

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s