aşadar
mâine va fi tot azi şi
gânduri de şarpe
împletesc printre liane străine
să ne lăsăm ploilor
până când mâine va fi
chiar mâine
nu un azi
din cioburi de suflet în noapte
în amurg te recompun din ţăndări de vise
de umerii tăi mi-e sete
aşadar
mâine va fi tot azi şi
gânduri de şarpe
împletesc printre liane străine
să ne lăsăm ploilor
până când mâine va fi
chiar mâine
nu un azi
din cioburi de suflet în noapte
în amurg te recompun din ţăndări de vise
de umerii tăi mi-e sete
O poezie sensibila,vise,trairi,frumos!
ApreciazăApreciază
🙂 Multumesc, Geta!
ApreciazăApreciază