încă-mi eşti…


după un veac de tăcere
m-ai sunat dis de dimineaţă
în timp ce adăstam pe marginea unui vis
acum plâng şi râd
uitasem
ningeai liniştit doar în amintire terminasem de înşirat clipele
trăite uitate visate şi din nou renăscute
cu fiecare chemare
mă iartă
că te rătăcisem printre himere
încercând să-mi răscumpăr sufletul încătuşat

cheia era la tine-n buzunarul stâng
credeam c-ai rătăcit-o în răstimp
şi-a ruginit
dar
încă-mi eşti
floare fruct sămânţă ce-ncolţeşte
peren.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s