popas de-o viaţă


o vreme
am aşteptat pe o colină-n via
ce a-nceput de-acum a rugini
dar am plecat în toiul zilei
de teamă că ai vrea
nu poţi… ori n-ai să vii
mă poartă iară paşii înspre lunca
prin care ne-am plimbat
un veac sau două
scăldându-ne picioarele desculţe
prin iarba deasă-n dimineţi cu rouă
m-aşteaptă de-ai să vii
e ceainicul pe sobă
iar mierea e la locul ei pe masă
te-nfruptă
şi nu uita fularul vezi că-i toamnă
îţi pune de-ai să ieşi
o haină groasă

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s