din neguri venit-a păgânul
cu soare
a viu să cânte
a dor a patimă a sânge încă tânăr.
chemarea-i, mai cânta-n mine nătânga,
biet suflet trezit de notele din netrăitul cântec în doi
omoară clipele fără de vreme.
doar vântul mai suieră
a toamnă…
biet suflet trezit, uită!