opreşte-te femeie


opreşte-te, ţi-am spus de-atâtea ori,
opreşte-te!
dar tu…
femeie încăpăţânată,
tu
nu asculţi,
mai faci un pas şi încă un pas,
captivă unei lumi agonizânde.
ca o sluga îl porţi în sânge de veacuri, toamnă după toamnă,
îl porţi cu tine pretutindeni, umbră… şi, nu te-ai întrebat
drumul acesta unde duce.
călcând spre nicăieri ţi-ai devenit străină şi
vântul bate, ploile-s reci, figul ţi-a pătruns în oase.
opreşte-te femeie!

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s