străine


străine,
când ai toată viaţa înainte
iubirea ţine cât o romanţă
crezi că sămânţa va-ncolţi şi-n piatră
prin labirintul pe care-l străbaţi în spirală
îndrăzneşti să-nfrunţi…

dar în anotimpul din urmă
se stivuiesc tăcerile pe pisc de munte

străine, te-nchid sub pleoape
n-am ştiut să drămuiesc să ascult
nu am uitat castanii înfloriţi
acelaşi cântec s-a repetat prea mult

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la străine

  1. Geta zice:

    Strainul acesta nu-i chiar strain in aceasta poezie deosebita:)

    • rolia2012 zice:

      Geta, poi daca tu asa vrei… nu-i. in schimb cu deosebita, hmmm… nici chiar asa. Multam hires!:)
      Noroc cu tine ca mai schimb o voroava pe aci… ca-n rest liniste ca-ntr-un muzeu. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s