Întotdeauna a fost acolo, Doamne!
Privirea mea sprijină cerul,
ningă cu fluturi albi
a nouă primăvară.
Din rugul iubirii,
am tors fir de foc, am tors fir de zăpadă,
împletit într-un tainic fior,
să-ţi prind, dragul meu, în piept, mărţişor.
Întotdeauna a fost acolo, Doamne!
Privirea mea sprijină cerul,
ningă cu fluturi albi
a nouă primăvară.
Din rugul iubirii,
am tors fir de foc, am tors fir de zăpadă,
împletit într-un tainic fior,
să-ţi prind, dragul meu, în piept, mărţişor.
Da Lia,felicitari!
Stiu ca la voi asa e obiceiul practit ar trebui sa fie in toata tara!
ApreciazăApreciază
Da, Geta. Mulţumesc!
Îmi amintesc că în copilărie împleteam un fir de mătase, de culoare albă, care, aşa cum spuneau bătrânii, era albul norilor, puritatea şi limpezimea izvoarelor şi reprezenta înţelepciunea bărbatului. Şi un fir de culoare roşie, dată de sânge, foc şi soare, atribuite vieţii, reprezentând femeia. Acel şnur îl prindeam în piept celor dragi. Mărţişorul era dat atât barbatilor cât şi femeilor. In special fetele împleteau şi dăruiau şnurul iubiţilor. Exista superstitia că persoana care va purta şnurul alb-roşu, va fi puternică şi sănătoasă tot anul.
ApreciazăApreciază