Eu mă tem


Aş vorbi despre credinţa mea, dar, mi-e greu,
spre imposibil,
mă tem.
mă tem să nu greşesc. Toată viaţa m-am rugat haotic.
Uneori,
cerului, norilor, vântului, soarelui… zilei şi nopţii.
alteori,
omului. Căutam,
alternând, amestecând credinţă cu necredinţă.

Aş spune ce am în inimă,
de unde mă hrănesc, mă adăp, dar,
îmi este la fel de greu,
spre imposibil.
Mă tem.

Dar fără teamă,
fără teama că greşesc, pot spune că,
rătăcitor prin viaţă,
uneori,
rabzi şi foame şi sete căutând haotic,
orbecăind între noapte şi zi,
fără putinţă de-a vedea cerul,
norii, soarele… şi omul.
A vorbi despre credinţă, a vorbi despre ce se ascunde în inimă,
fie a ta, a lui, a lor, a orişicui,
fără teama de a greşi, e greu.
Este greu,
spre imposibil…
Eu. Mă tem!

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Eu mă tem

  1. Geta zice:

    Nu te mai teme Lia ,frumos sntiment e si teama,te imbratisez:)

  2. eduard zice:

    mi-a placut si mersi pentru ajutor

  3. rolia2012 zice:

    mă bucur… nu ştiu în ce fel şi cum ţi-am fost de ajutor, dar dacă spui că te-a ajutat… cu mare drag.

    Mulţumesc pentru citire şi cuvintele lăsate.
    Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s