Ai grijă, copilul meu


Ai grijă ce şi cum rosteşti, copilul meu.
O vorbă spusă-ntâmplător poate ucide vise,
să pustiască izvoarele inimii, împietrind un suflet
ori îl poate face să vibreze,
înmugurind,
să rodească lumină.

Mai lesne-i să răneşti.
Însă, vorba de bine-i balsam,
daruri minunate ascund o vorbă caldă
şi o privire senină.

Ai grijă cum vorbeşti, copilul meu.
Cuvântul dezvăluie miezul ascuns al fiinţei.
-Majestuoasă, aristocratică este
doar vorba bună şi îngăduinţa.-

Când n-ai să poţi rosti o vorbă bună,
mai bine taci.
Căci, fără de tăgadă-i,
cuvântul
poate fi deopotrivă otravă ori leac.

Ai grijă, ce şi cum rosteşti, copilul meu!

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s