Eşti atât de departe

Publicat pe 31 martie 2012 de Lia

Mi-am aşternut dorul înverzit a primăvară târzie,
departe, sus, sub pietrele asprului ţinut,
când rotirea vulturului părea nimb
pădurii, privind de jos.

Astăzi,
doar norilor mai caut pricină
pentru zbucium şi gândul care doare.
Căci mâinile mele şi mâinile tale
sunt atât de departe
şi tac.
Mai răsună uneori din buciumul amintirii,
cutremurându-mă.
Dar,
eşti atât de departe.

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Eşti atât de departe

  1. Geta zice:
    31 martie 2012 la 17:06

    Tulburatoare,felicitari!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s