Eşti atât de departe


Mi-am aşternut dorul înverzit a primăvară târzie,
departe, sus, sub pietrele asprului ţinut,
când rotirea vulturului părea nimb
pădurii, privind de jos.

Astăzi,
doar norilor mai caut pricină
pentru zbucium şi gândul care doare.
Căci mâinile mele şi mâinile tale
sunt atât de departe
şi tac.
Mai răsună uneori din buciumul amintirii,
cutremurându-mă.
Dar,
eşti atât de departe.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Eşti atât de departe

  1. Geta zice:

    Tulburatoare,felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s