din muguri noi ies frunzele perechi
mi-e drag de cineva, e primăvară.
drag, drag, cântă-n crengi ploaia şi vântul.
iar crengile dansează în ploaie,
legănate de vânt, îngânând:
drag mi-e cineva, drag, drag,
tare drag.
-dorul, durerea şi spaima
de noaptea orbului, sunt atât de departe,
necunoscute,
când cântă primăvara-
-
Articole recente
Arhive
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- februarie 2021
- iulie 2020
- aprilie 2020
- decembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- martie 2018
- ianuarie 2018
- noiembrie 2017
- august 2017
- aprilie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
Categorii
Meta
„-dorul, durerea şi spaima
de noaptea orbului, sunt atât de departe,
necunoscute,
când cântă primăvara-”
Poem în ton cu anotimpul, încărcat de căldură sufletească. L-am citit cu plăcere, Lia, am văzut că l-ai postat şi pe Amprente Literare, sunt sigur că va fi apreciat.
Gânduri bune din partea noastră, la sfârşit de săptămână!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc din suflet, Cristian! Trecerea ta pe aici şi semnul lăsat mă bucură nespus de mult.
Postez cu drag, deşi cu emoţie de fiecare dată, pe Amprente Literare. O spun iar… sunt onorată de invitaţia voastră. Mă bucură mult să fiu alături de atâtea condeie pline de har.
Am să pun aici, pe blog, cu permisiunea voastră, eticheta „Sunt membru al Cenaclului Amprente Literare”.
Gânduri bune şi din partea mea. Un sfârşit de săptămână în tihnă, dragii mei!
ApreciazăApreciază
Ha, ha, i-am citit Geaninei răspunsul tău şi amândoi ne-am bucurat. Nu este nevoie de acceptul nostru, Lia, dar suntem bucuroşi fiindcă doreşti să faci asta. Înseamnă că te simţi bine în cenaclu – literar şi nu numai – şi asta contează cel mai mult.
Spor la scris şi o seară cât mai plăcută să ai, alături de cei dragi!
ApreciazăApreciază
Voisem de mult să fac asta doar că îs habarnistă în domeniul IT şi am rugat pe cineva să mă ajute.Nu am ştiut, oricum nu o făceam fără să vă spun. E ok aşa. Sper să aibă timp zilele acestea şi va apărea pe blog eticheta…
Da Cristian, mă simt bine în cenaclu, îmi place atmosfera şi modul cum administraţi, conduceţi cenaclul. Este într-adevăr o atmosferă plăcută, incitantă. Dar se ştie, „Omul sfinţeşte locul”.
Mulţumesc încă o dată. O seară maximă, vouă!
Spor la scris…
ApreciazăApreciază
Drag din drag,ce frumoasa e primavara si sentimentele ce le determina,frumos Lia!:)
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Geta!
Te îmbrăţişez cu drag, o seară caldă, liniştită!
ApreciazăApreciază