Vânătoarea


Doamna Cocoşel în ultima vreme poate din plictiseală, poate de teama că nu-şi va vedea feciorul aşezat, cu nevastă şi copii, vâna. Vâna o nevastă pentru fiul ei Costică care se încăpăţânase să rămână holtei în ciuda anilor pe care-i numara şi a faptului că toţi cei de-o seamă cu el aveau copii mari de-acum. Îi era bine, nu se gândea, nu-l preocupa asta, aşa cum nu-l preocupa nici meteahna şi demersurile maică-si.
Familia Cocoşel pentru a-şi rotunji veniturile modeste, două pensii amărâte, închiriau la sume modice una din încăperile apartamentului în care locuiau, în regim hotelier. De fiecare dată când se nimerea câte o chiriaşă mai acatării, doamna Cocoşel, în zori de zi îşi suna fiul, invitându-l la o cafea, spunând:
-Costică mamă, coboară până la noi la o cafea. Îmbracă şi tu ceva drăguţ, te aşteaptă o surpriză.
– Mamă vin altă dată. Acum sunt în întârziere şi am altele în minte…
– Nu, Costicuţă mamă, acum vino! Grăbeşte-te! Şi gândeşte pozitiv… n-are să-ţi pară rău. Vino când te chem!

Cum dracu’ să gândeşti pozitiv la o oră atât de matinală şi cine-o fi peţitoarea?… îi fac hatârul mamei, stau cinci-zece minute şi plec, gândi Costică în timp ce intra în sufragerie fără prea mult entuziasm. Îşi luă un aer preocupat pentru a masca lipsa totală de interes faţă de frumoasa brunetă cu picioare până-n gât, liberă şi gospodină, care abia aşteapta să-i treacă cu vederea orice defect.
– Bună dimineaţa… Săărut mâna, domnişoară!
– Bună, bună, îngăimă Cocoşel bătrânu’ ce nu-şi dezlipea ochii de pe picioarele frumoasei brunete, liberă şi gospodină, îmbrăcată într-un taior verde ce-i scoatea în evidenţă formele frumos dăltuite de mama natură.
– Domnişoara Mia, el este Costică, fiul nostru, locuieşte cu un palier mai sus… Hai Costica asează-te lângă domnişoara Mia, rostise doamna Cocoşel cu un entuziasm evident…
– Bună dimineaţa Costi, pot să vă tutuiesc nu-i aşa? Mă bucur să te cunosc. Eu sunt Mia, noua chiriaşă… aveam nişte treburi de rezolvat prin Bucureşti şi cum la hotel este scump, am ales această variantă…
– Da, aşa-i…Nu, sigur… puteţi să-mi spuneţi oricum… răspunse acesta, privindu-şi ceasul, evitând privirile directe, deschise, ale chiriaşei…
– Mamă, ce se aude cu cafeaua aceea? Sunt în întârziere.
– Vine… vine acuşica! Costicuţă mamă… da’ ce te grăbeşti aşa? Sună şi tu… spune-le că întârzii, sau mai bine, ia-ţi liber maică o zi! Uite, domnişoara Mia nu cunoaşte oraşul… m-am gândit că ai putea să o însoţeşti…
– Ah, nu. Lăsaţi doamnă Cocoşel, nu trebuie… nu vreau să deranjez. Nu vă faceţi probleme! Costi, poate mă îndrumi cum să ajung la firma pe care o caut…
– Sigur, sigur vă conduce, cum să nu? Doar are maşină! Nu-i aşa Costică? … Costică!!!
– Ce mamă?! Se mirase Costică terminând de citit un articol din ziarul cumpărat de tatăl său, care, contrar obiceiului, rămăsese nedeschis pe masă.
– Ziceam că o conduci pe domnişoara Mia cu maşina. Nu e niciun deranj, nu-i aşa? Cum să fie!?! … Spune-i şi tu maică!
– Hm, îhîm… păi, nu ştiu, eu mă cam grăbesc, am o urgenţă…
– Vă conduc eu domnişoara Mia, tot trebuie să merg la piaţă…
– Nu se grăbeşte, nu-i aşa Costică?!!! Dar tu, tu de când faci piaţa de unul singur?!!!
– Pe mine vă rog să mă scuzaţi, am comandat un taxi… multumesc doamnă, domnule Cocoşel.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Proza și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Vânătoarea

  1. Geta zice:

    Costi acesta e barbatul care nici nu fierbe nici nu frige :))))))))))))))))))))))foarte tare:)

  2. rolia2012 zice:

    :)))))))))) nu-i chiar asa de sigur… dar, na, nush cum se vede dinspre tine.

    🙂 Multumesc mult, Geta. Te pup…

  3. anahoret2007 zice:

    Cunosc genul ăsta de aranjamente… mame disperate care numai că nu l-ar pune cu mâna lângă „victimă”. N-are a face că nu-l interesează, că n-are chef, că nu-i genul, că se simte penibil. A zis mama că trebuie să intre în rândul lumii… atunci e musai!

    Foarte bine ai prins momentul şi atmosfera! 🙂

  4. rolia2012 zice:

    🙂 Hei, ce surpriză faină mi-ai făcut trecând pe aici!
    Mulţumesc mult de tot, Anahoret!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s