mâinile tale


alungă spaima venind de departe
c-am să le pierd
când mâinile tale leagănă teii în floare
iată
urc spre cer
mă înalţ când ele mă cheamă
să-mi cânte din vârful degetelor
ca-n noaptea aceea cu vulturi
nespaţiu şi netimp
murise poetul
şi uitasem de păcat
de-atunci mâinile tale-mi cântă-n crengi
te rog iubite nu risipi în iarbă
în pământ ce nu cunoaşte umbra mea
mâinile tale

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la mâinile tale

  1. Anahoret zice:

    Ar merge pusă pe muzică… 🙂

    • Lia zice:

      He, he, pustnicule… aşa zici? ;)) Noa dară, amu’ nuş’ dacă faci mişto ori băsădeşti serios. 😛

      Mulţumesc mult, Anahoret. Duminică liniştită!

  2. Geta zice:

    Sensibila si frumoasa Lia 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s