cu tine


uneori nu mă pot opune gândului nomad
şi privirii încărcate de păcat
ţi-aş săruta buzele
cuvinte aş însămânţa tăcerilor
din care să crească omieunanopţi de poveste
aş veni pe poteci de munte dinspre soare-apune
desculţă
şi aş coborî adânc în privire-ţi
în arămiul toamnei
iar în clipele acelea – vis de noapte vie-
cu tine m-aş pierde
cu tine doar
cu tine

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la cu tine

  1. Anonim zice:

    Se apropie toamna,acusica se coc castanele,frumos:)

  2. anahoret2007 zice:

    S-o aşezi în cutiuţa ta cu poezii bune! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s