o poveste


dragul meu
arde-n stâncă floarea de colţ
tivită cu-argintul lunii
vântul hoinar
ca un drumeţ neaşteptat sosit din depărtare
a făcut apa să vorbească cu pământul
mângâind pletele sălciilor plângătoare
a murmurat discret în coroana castanului
tremurându-i foile îndelung
suind spre crestele albăstrii ale munţilor
de la o vreme nu-mi mai simt inima
bate fără stridenţe
doar pompează sângele
de la creier la degete
îndemnându-mă să-ţi scriu
şi-n toamna asta
o poveste

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la o poveste

  1. Anonim zice:

    Cit de suava si frumoasa,te imbratisez cu tot dragul ,Geta:)

  2. Lia zice:

    Multumesc, draga Geta. Ganduri bune, zi senina!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s