– nu voi pricepe nicicând de ce
năravul rău are mereu căutare –
omule de ce-ţi huleşti străbunii
şi te porţi ca un aspru judecător
care împarte dreptatea
cu ocaua strâmbă
mândria ce-o arăţi este de prisos
aşa
fieştecine se poate crede fără de pată
privindu-se-n undele mincinoaselor oglinzi
cumpărate pe mai nimic
de la bâlci
n-ai învăţat
că zădărnicie şi pustiu aduce lauda făţarnică
relele nu vin de aiurea
vin din neroada încredinţare că ai fi leu
când de fapt
nu eşti decât un biet măgar
ce rage crezându-se privighetoare
ia aminte
doar slăvindu-ţi strămoşii
te cinsteşti
pentru că
din frământarea pământului
s-au născut crestele zimţate ale munţilor
de acolo-şi trage puterea izvorul de-a deveni fluviu
dar bat clopotele în zadar
căci nu te întrebi ce va fi mâine
nu ştii că în van şi vremelnică-i fala
omului de nimic
Foarte adevarat e tot ce ai scris si citi nu hulesc bunii si strabunii,felicitari Lia mea:)
Geta Molnar :)))))ca sa nu apar anonim te imbratisez:)Mi-e dor de Dia mea ,frumoasa si atit de harnica 😦
Mulţumesc, Geto, anonimo! 🙂
Ştiu că nimic nu poate stinge dorul unei mame… poate doar acele două braţe încolăcite în jurul gâtului… de aceea nu mai spun altceva… sau îţi spun: fii optimistă, va fi bine, timpul are rezolvare la toate. Ca mâine îţi vei legăna nepoţii… 🙂
Te îmbrăţişez şi eu cu drag.
Da,Lia, timpul rezolvă totul.
Mulţumesc pentru tot, om frumos.
Eu îţi mulţumesc, Geanina, femeie frumoasă! Toate gândurile mele bune pentru voi.
Te îmbrăţişez peste normă cu toată căldura sufletului.