Ioane


Ioane

cât îmi par de triste cărările printre vii
pustii ajuns-au vechile vetre
dintr-un hotar într-altul flămânzi de noi tipare
ne-a îmbiat capriciul şi-am năruit treptat
credinţa şi dragostea de neam
cine-şi mai aduce aminte
de tine Ioane ţăran român
pornit pe jos desculţ din vatra-ţi străveche
spre Bălgradul lui Mihai Viteazul şi câţi
te mai cinstesc pe tine Gheorghe
Petru Vasile Teodor Ilie care-aţi purtat cu fală
Tricolorul pe câmpul lui Horea

venerăm străinătatea
pruncii ni-i botezăm Carlo Ianis Mario…
nimic din ce-i românesc parcă nu mai este bun
limba ne-o stâlcim
negându-ne apartenenţa la neamul de ţărani
care-au scris istoria
ne ruşinăm cu pajiştea din faţa casei
şi de muşcata din fereastră
această ţară-şi pierde încet încet poporul
ah
cât de triste şi pustii ne-au devenit cărările
Ioane

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Ioane

  1. Anonim zice:

    Superba Lia,felicitari!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Geta:)

  2. ionutbill zice:

    Foarte tare 😡 Ioane.. parca o aud pe fosta diriga cum imi zicea Ioane tregi la tabla! … foarte frumos articolul 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s