frig şi ceaţă-i…


coborât-a, coborât
frig şi ceaţă, pe pământ
oamenii cu ochi de peşte,
desprinşi parcă din poveste
invocă deschideri noi,
marcând calea printre sloi.
totul au descumpănit;
bunul simţ s-a făcut mit.
frig şi ceaţă-i pe pământ
intelectuali de formă,
duhuri rele fără noimă,
spun câte-n lună şi în stele,
nu de bune, ci mai mult de rele.
ne-ntrecuţi în ură, fără de măsură;
murdăresc sublimul prea slobozi la gură.
coborât-a, coborât
frig şi ceaţă pe pământ.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la frig şi ceaţă-i…

  1. abbilbal zice:

    La noi nu-i frig nici ceaţă. Mai degrabă-i primăvară timpurie, dar oameni răi avem destui. Ca peste tot oamenii au uitat să se ajute. Egoismul stă în fruntea mesi, egoismul bate altruismul şi se crede mare şi tare. Dar se crede doar, pentru că de fapt e mic şi slab egoismul ce s-a cuibărit în oameni.

    • rolia2012 zice:

      He, he, Liviu, mulţumesc… mă bucură cuvintele tale.
      Dar-ar Domnul să mă-nşel, eu văd doar petice de cer şi raze de soare răzleţe prin pătura de ceaţă ce se extinde…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s