frig şi ceaţă-i…

Publicat pe 5 ianuarie 2013 de Lia

coborât-a, coborât
frig şi ceaţă, pe pământ
oamenii cu ochi de peşte,
desprinşi parcă din poveste
invocă deschideri noi,
marcând calea printre sloi.
totul au descumpănit;
bunul simţ s-a făcut mit.
frig şi ceaţă-i pe pământ
intelectuali de formă,
duhuri rele fără noimă,
spun câte-n lună şi în stele,
nu de bune, ci mai mult de rele.
ne-ntrecuţi în ură, fără de măsură;
murdăresc sublimul prea slobozi la gură.
coborât-a, coborât
frig şi ceaţă pe pământ.

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la frig şi ceaţă-i…

  1. abbilbal zice:
    6 ianuarie 2013 la 4:34

    La noi nu-i frig nici ceaţă. Mai degrabă-i primăvară timpurie, dar oameni răi avem destui. Ca peste tot oamenii au uitat să se ajute. Egoismul stă în fruntea mesi, egoismul bate altruismul şi se crede mare şi tare. Dar se crede doar, pentru că de fapt e mic şi slab egoismul ce s-a cuibărit în oameni.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu