tot mai rare-s cuvintele vii


un pustiu fără margini
prea puţini meşteri într-ale vorbei
care mai caută cu încăpăţânare
starea propriu-zisă a echilibrului
şi cuvântul ziditor de faptă
ce înnobilează şi hrăneşte
precum izvorul ţâşnit din stâncă
menit să curgă-n râuri
restrângând deşertificarea
puţini oameni mai rostesc adevărul
s-a ajuns la o stare absurdă
cuvântul şi-a pierdut esenţa
şi forţa de legământ
nu mai este taină
sacru
ci risipă
cuvântarea trecându-şi dimensiunea
într-o logică a nepotrivirii
spre desfătare închipuire
şi vremelnică strălucire a lutului sterp
stăpânit de fală şi patimă
tot mai rare-s cuvintele vii

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la tot mai rare-s cuvintele vii

  1. zgabeata2002 zice:

    Am facut analiza blogului tau. Intra pe http://www.zgabeata.wordpress.com/rolia-2012/ si poate ca o sa dai like paginii de facebook a blogului.

  2. Lia zice:

    Thanks again… mă tem că aici nu prea înţeleg ce vrei să-mi transmiţi… dacă-i o laudă este prea mult pentru mine şi nu prea ştiu cum să reacţionez… iar dacă-i o ironie nu-i înţeleg motivaţia şi rostul ;).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s