confesiune

spre ce ne îndreptăm
ce va aduce ziua de mâine
trăind într-un azi fără de speranţe
în faţă cu un zid de indolenţă şi minciună
şi paradoxalul
noi ne facem că muncim
timpul trece leafa vine
cum să mă adaptez unui astfel de climat
unde să caut dragostea de viaţă
şi motivaţia de-a face următorul pas
mă întreb de unde o să vină
pentru că nu-mi mai găsesc locul şi rostul
este o vină să-ţi asumi şi să ţii capul ridicat
la o jumătate de secol am revelaţia
că m-am copt aiurea strâmb
coloana-mi nu cunoaşte aplecarea
decât pentru o reverenţă în faţa celor care merită
am crescut în cultul muncii şi a lucrului bine făcut
din încăpăţânare
nu am învăţat să ascult de sfatul „noilor specialişti”
care oferă şabloane pentru sigura reuşită spunând
dacă ai o diplomă fă-ţi un CV cât mai stufos
scrie în el că ştii de toate
nu contează ce ştii cât ştii
imaginea contează
la interviu simuleză preocuparea
mai apoi la serviciu
tu fă-te că munceşti
şi înghite-ţi voma
caută să te afiliezi grupului mai flecar şi mai influent
pleacă-ţi capul şi vorbeşte mieros
nu gândi şi nu pune întrebări
astfel nu poţi greşi
de vină vor fi mereu ceilalţi
munca-i pentru negri şi tractoare
nu-mi mai găsesc locul şi rostul într-un azi
când satisfacţia lucrului bine împlinit amintire-i
şi mă întreb spre ce ne îndreptăm