pădure nebună


în noapte de toamnă, plâns-a pădurea
după frunzişu’ luat de vânt, dus aiurea.
intrată în iarnă cu crengile goale,
se credea pierdută; tânguia a jale.

pădure, tu fă-i dorului meu ascunziş
printre castanii prădaţi de frunziş
când rătăceşte în nopţile cu lună
şi nu te mai tângui, pădure nebună!

las dorul şi umbra mea să te-aştearnă;
să nu te mai jeleşti în noapte de iarnă!
vântul adie, în curând va fi primăvară,
şi înmuguri-vor, pe crengi frunze, iară.

nebună pădure, pădure nebună,
ridică-ţi crengile şi priveşte la lună!
pe boltă, fără ţintă, rătăceşte agale,
scăldând în argint potecile tale.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la pădure nebună

  1. sigur nu e scrisă de mine :D?
    mi-a plăcut mult!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s