niciun umăr lângă umăr


mii de draci pe cai aleargă, îşi trec anii fără număr,
răi şi singuri, n-au nevoie de un umăr, lângă umăr.

crudă-i gheara deznădejdii ce în suflete pătrunde,
de ajung bieţii bătrâni, faţa plânsă a-şi ascunde,
tot mai trişti cu speranţa lor de viaţă tot mai slabă;
ei trăiesc uitaţi de lume, nimic nu cer, nu mai întreabă.
de la semeni nu mai vor niciun cuvânt, nu mai cutează.
răniţi, uitaţi şi de frica amăgirii, nici noaptea nu mai visează
şi, şi-au pus în cui speranţa, că s-ar mai deschide-o uşă
şi-ar renaşte precum Phoenix – om, credinţă – din cenuşă.
petrecându-şi singuri ziua, doar aşteaptă, făr-a spune,
ar dori ca ochii-n lacrimi să le râdă -speriati- ca de-o minune.
de-ar putea întoarce timpul, calea învers de-ar străbate,
pe câmpii şi peste creste doar de stele luminate…

sunt bătrâni pe cai la pas, ce-şi trec anii fără număr,
trişti şi singuri, n-au alături, niciun umăr, lângă umăr.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s