hai ca oile la stână

promoroacă, zloată, vânt, se-abătuse… aer nou cu umezeală,
peste şes şi printre munţi, peste sat cu-a lui tihneală.
şi-a venit mai ieri un „dihor” dând o raită prin coteţe
şi de-atuncea bate vântul peste sate-n „n” judeţe
nu mai sunt găini, nici raţe şi nici porci, sau oi, nici vacă
nu-i rentabil, el ţăranul, de-atunci stă lâng-o cinzeacă,
luată şi-aia pe caiet,
de la bar, fostul bufet.
de-ABC uri, crâşme şi buticuri, s-a umplut satul, măi frate!
iar de ieri şi-un supermarket. chiar şi-o bancă, ca să-şi poată lua în rate
tot ce vrea şi ce-a visat
noul „orăşean” din sat.
…
timpul a trecut în grabă
şi-azi românul se întreabă;
ba se miră şi acuză, cum de-l bate vântu-n dungă,
căci la cină în curând o să tragă… dintr-o pungă.
goală-i curtea şi cămara, podul casei, gol şi el;
doar pe câmp răsare-n voie câte-un lan de lăstărel
muşuroaie de furnici, pir, urzici şi chiar scaieţi
greu e traiul azi la sat, hai la crâşmă, măi băieţi!
s-a emancipat şi Leana şi-a vândut-o pe Joiana
iar de sapă şi de furcă a uitat. a uitat chiar şi poiana
unde semănase in. la ce-i bun? căci nu mai toarce, nu mai ţese;
portul vechi e incomod… şi se îmbracă doar pe-alese:
second şi chinezării luate ieftin pentru o zi, hai să zic o săptămână;
spuneţi voi, nu-i mai comod… hai ca oile la stână?