promoroacă, zloată, vânt, se-abătuse… aer nou cu umezeală,
peste şes şi printre munţi, peste sat cu-a lui tihneală.
şi-a venit mai ieri un „dihor” dând o raită prin coteţe
şi de-atuncea bate vântul peste sate-n „n” judeţe
nu mai sunt găini, nici raţe şi nici porci, sau oi, nici vacă
nu-i rentabil, el ţăranul, de-atunci stă lâng-o cinzeacă,
luată şi-aia pe caiet,
de la bar, fostul bufet.
de-ABC uri, crâşme şi buticuri, s-a umplut satul, măi frate!
iar de ieri şi-un supermarket. chiar şi-o bancă, ca să-şi poată lua în rate
tot ce vrea şi ce-a visat
noul „orăşean” din sat.
…
timpul a trecut în grabă
şi-azi românul se întreabă;
ba se miră şi acuză, cum de-l bate vântu-n dungă,
căci la cină în curând o să tragă… dintr-o pungă.
goală-i curtea şi cămara, podul casei, gol şi el;
doar pe câmp răsare-n voie câte-un lan de lăstărel
muşuroaie de furnici, pir, urzici şi chiar scaieţi
greu e traiul azi la sat, hai la crâşmă, măi băieţi!
s-a emancipat şi Leana şi-a vândut-o pe Joiana
iar de sapă şi de furcă a uitat. a uitat chiar şi poiana
unde semănase in. la ce-i bun? căci nu mai toarce, nu mai ţese;
portul vechi e incomod… şi se îmbracă doar pe-alese:
second şi chinezării luate ieftin pentru o zi, hai să zic o săptămână;
spuneţi voi, nu-i mai comod… hai ca oile la stână?
-
Articole recente
Arhive
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- februarie 2021
- iulie 2020
- aprilie 2020
- decembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- martie 2018
- ianuarie 2018
- noiembrie 2017
- august 2017
- aprilie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
Categorii
Meta
Un tablou atât de sumbru. Dar bine zugrăvit, Lia… Toate cele bune la ceas de seară. Or veni şi vremuri mai bune. Oare?
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Cristian! Aşa-i, cam sumbru am prezentat acest tablou, desigur că am exagerat un pic. Dar avusesem pe retină satul de altădată cu oamenii lui, cel real cu bune şi rele… nu cel idilic. Şi crede-mă că prăpastia între cel de acum şi cel de atunci este imensă.
Nu ştiu când şi dacă vom prinde vremuri mai bune. Sunt optimistă de felul meu, dar nu ştiu de ce, acum nu pot fi.
în sprijinul lipsei mele de optimism am să-ţi supun atenţiei următoarea parabolă:
Se spune că este suficient un măr putred într-un coş cu mere… lipsa mâinii care să-l îndepărteze la timp, inevitabil, zi de zi acel măr va contamina şi restul, până vor putrezi toate din coş. Ar fi fost bună o privire atentă, grijulie, asupra coşului cu mere din timp în timp. Privirea aceea a lipsit… cum lipseşte mâna care să le salveze pe cele rămase sănătoase… câte-or fi rămas. Dacă vor rămâne prea puţine şi cred că aşa s-a întâmplat… teamă mi-e că nu mai sunt suficiente pentru a ajunge până la următoarea recoltă… recoltă care nu avem de unde şti cum o să fie, necunoscând de fapt capriciile naturii…
Toate cele bune, vouă, cu mare drag şi consideraţie!
ApreciazăApreciază
…şi când mă gândesc că noi, cei din sud, ne uităm la Maramureş şi la Bucovina ca la ultimele redute ale tradiţiilor româneşti… 😦
ApreciazăApreciază
🙂 Hei, Anahoret… lasă, că nu o fi dracu’ chiar aşa negru cum l-am zugrăvit io. În plus nu făcusem vorbire, musai la satele din Maramureş… pe aici mai existe încă oaze… habar nu am până când. Tot ce se poate ca din Maramu’ şi Bucovina să renască ţăranul român. Huh, se voia satiră nu apocalipsă. 😛
Gânduri bune, …
ApreciazăApreciază
felicitari!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
mà bukuri k mai sunt pers. kare ìnk le mai pasa si ìnk mai sperà k va fi mai bine o orkum dupà km stim k toty speranta moare ultima,k pànà la fapte mai e kale lungà…!!!bravo Lia….!!!!
ApreciazăApreciază
Wow, în ce limbă scrii, anonimo sau anonimule?, că în mod sigur nu în cea română.
Mulţumesc pentru citire şi apreciere. Eu aş fi apreciat dacă ai fi scris normal nu agramat. Aşa o să iau comentariul doar ca zeflemea, o joacă malignă… sau benignă… dracu mai ştie ce satisfacţii or fi având unii … 😉
ApreciazăApreciază
Exp: Gabriel
ApreciazăApreciază
sper sà nuti skimbi pàrerea Lia si sà o ty tot asa k anonimu tot yo am skris….multà baftà Lia…………!!!!
ApreciazăApreciază
Bine, Gabriele, o s-o ţin pe drumul meu… dar te rog scrie româneşte, nu stâlci limba română.
Multă baftă şi ţie indiferent care Gabriel îi fi fiind… 😉
ApreciazăApreciază