nu simţim când trece timpul

mi-au înflorit în păr raze de lună; şi parcă ieri
eram copilă. alergam cu tumult de primăveri
prinse-n ochi, în piept şi-n plete…
nu ştiu anii când s-au dus, dar plecat-au pe-ndelete.

zi de zi, seară cu seară:
vară, toamnă, iarnă şi e iarăşi primăvară.
vin şi pleacă înşirate rândunicile în stol,
duc cu ele anotimpuri prin al vremii rostogol.

an de an, tăcută, viaţa, la un voal de argint va ţese,
ghioceii împletindu-i cu ale lunii raze, tot mai dese.
apoi, într-o zi de toamnă, ni-l va prinde-n păr cunună,
nu simţim când trece timpul; azi copilă, mâine bună.