nu simţim când trece timpul


mi-au înflorit în păr raze de lună; şi parcă ieri
eram copilă. alergam cu tumult de primăveri
prinse-n ochi, în piept şi-n plete…
nu ştiu anii când s-au dus, dar plecat-au pe-ndelete.

zi de zi, seară cu seară:
vară, toamnă, iarnă şi e iarăşi primăvară.
vin şi pleacă înşirate rândunicile în stol,
duc cu ele anotimpuri prin al vremii rostogol.

an de an, tăcută, viaţa, la un voal de argint va ţese,
ghioceii împletindu-i cu ale lunii raze, tot mai dese.
apoi, într-o zi de toamnă, ni-l va prinde-n păr cunună,
nu simţim când trece timpul; azi copilă, mâine bună.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la nu simţim când trece timpul

  1. Lia zice:

    Aşa ca mine, vrei a spune, nu? :))

    🙂 Mulţumesc, Anahoret, o zi superbă!

  2. theodoratheo zice:

    Delicat si „cuminte„ poem! Spun „cuminte„ pentru ca-mi inspira calm, serenitate, acceptare si impacare cu sine! Te felicit cu drag!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s