unii se visează vulturi


atâţia oameni minunaţi
adevărate izvoare de foc
cu rădăcinile înfipte-n lumină
neştiuţi nebănuiţi pierduţi prin fumul ignoranţei
sunt sufocaţi de când curge râul imitaţiei a şablonizării
înotăm în ev de plastic devenind an de an
mutanţi robotizaţi în vreme ce-n unii
zac filoane de nestemate şi aur pur
murit-au „minerii”
„geologii”-s prea ocupaţi să perforeze
prin halde de steril pierdut-au de mult flerul
căutătorilor de comori
de când găsitu-s-a „mărgica albastră”
se cotcodăceşte neîncetat
precum veritabilele înaripate de curte
s-au cocoţat pe-naltele „uluci”
unii se visează vulturi

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s