în marea tăcerii tale


mii de oameni îşi frământă singurătatea
corăbii ce-şi poartă doruri şi dureri nespuse
neştiind când
nici de ce s-au îndepărtat de ţărm
neîncrederea-i steaua care-i călăuzeşte
umbre printre umbre cu miile
cu nerostite gânduri
ţipă tăcerea cu durerea-i mută
nicio întrebare nicio speranţă
sămânţa ce-ar putea încolţi
stă ascunsă-n resemnare
eu şi astăzi te mângâi
pe creste de munte cu ape cu norii
zile nopţi luni de-a rândul
te-am adunat din fărâme de clipe
pe ţărm rămas-am năucă
sperând să renaşti cu fiecare ploaie
trimit gândul meu în marea tăcerii tale
să-ţi fie val

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la în marea tăcerii tale

  1. anahoret2007 zice:

    Să mai spun că-mi place? Bine, mai spun o dată! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s