altădată
îmi împleteai imaginaţiei gânduri nelimitate
o mare şi nesfârşită dorinţă
umbra degetelor trasa un nou sens
spre oriunde
cu orice ne-ar fi trecut prin minte
micşoram distanţa
dialogând cu moartea
viaţa fiindu-ne martor şi ac balanţei
stabilind regulile echilibrului
astăzi
nu ştiu dacă mai trăim sau am murit
îmbrăcaţi în armura tăcerii
căutăm vraja de altădată
clătinând amintirile
Anunțuri
S-o pui în cuita cu poezii bune, lângă celelale…
OK, 🙂 mulţumesc, pustnicule. Mă bucură că ţi-a plăcut…
Draga mea Lia ,nu te dezmiti si ma bucur ca te-am regasit,felicitari!
Bine ai revenit, Getuţă, pe „tarlaua” mea :). Mulţumesc mult pentru cuvinte!
Și eu mă bucur că v-am găsit! Voi putea astfel să-mi mângâi sufletul cu versuri din cele mai inspirate.
Mulţumesc dumitale. Onorată!