clătinând amintirile


altădată
îmi împleteai imaginaţiei gânduri nelimitate
o mare şi nesfârşită dorinţă
umbra degetelor trasa un nou sens
spre oriunde
cu orice ne-ar fi trecut prin minte
micşoram distanţa
dialogând cu moartea
viaţa fiindu-ne martor şi ac balanţei
stabilind regulile echilibrului
astăzi
nu ştiu dacă mai trăim sau am murit
îmbrăcaţi în armura tăcerii
căutăm vraja de altădată
clătinând amintirile

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la clătinând amintirile

  1. anahoret2007 zice:

    S-o pui în cuita cu poezii bune, lângă celelale…

  2. geta zice:

    Draga mea Lia ,nu te dezmiti si ma bucur ca te-am regasit,felicitari!

  3. Și eu mă bucur că v-am găsit! Voi putea astfel să-mi mângâi sufletul cu versuri din cele mai inspirate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s