adună-te, regăseşte-te


ştiu, ştiu, în veacul acesta indecent,
iluzia ne face ochi dulci,
ne toarnă în pahar strop cu strop,
an de an ne afundăm în ceaţă
pierzându-ne pe noi şi umanitatea.
ne rostogolim ca pietrele
din pârâu până-n mare,
tot mai rotunzi, tot mai şlefuiţi;
din ce în ce mai asemănători,
mai hulpavi, goi,
vlăguiţi şi mai străini.

omule, priveşte-te înăuntru,
caută „Hristosul” ce sălăşuieşte în tine,
adună-te, regăseşte-te…

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la adună-te, regăseşte-te

  1. Curat îndemnul tău la … regăsire!

  2. succesulpe zice:

    ne rostogolim ca pietrele/ din pârâu până-n mare, pana se alege nisipul si praful din noi. Nu am invatat sa ramanem in picioare si falnici ca muntii in fata oricaror intemperii…

    • Lia zice:

      Mulţumesc!
      Când ploaia bate neîncetat şi „picamere” găuresc stânca din temelie, când se taie rădăcinile care ţin solul pe versant… până şi munţii o iau la vale de la o vreme…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s