pledoarie pentru moralitate

tu, dulce amăgire, viaţă,
timpul tace, trece ireversibil;
iubire, moarte, uitare…
trăită cu simţul binelui şi-al răului,
tu, viaţă, poţi fi ca o copilă
ce coase pe al anilor gherghef
în culorile purpurii ale inocenţei
frământările;
încremenind pe umerii tăi
adierile pădurii, apusurile de soare
clarul de lună sau, noaptea adâncă.
viaţă, tu, uneori poţi fi şi ca o văduvă despletită
pe marginea unui hău,
revărsându-şi frustrările.
însă, adunând doar ani fără anotimpuri,
cu o anume pasiune de-a trăi ca pe o scenă,
ca-n teatru,
n-ai merita trăită, ar fi aşa de trist,
tu, dulce amăgire, viaţă,
timpul tace, trece ireversibil…
şi, nu am făcut nimic deosebit;
am colecţionat bucurii, dureri, tăceri şi vise,
spectrul culorilor întreg,
făcând o pledoarie pentru moralitate.