mamă
mă prefac că nu văd strâmbătatea lumii
iar dacă plâng uneori plâng cu lacrimile
copilului din tine care locuieşte în mine acum
nu pot să-l alung mă prefac uneori că nu ştiu
privesc prin ochii tăi ce-au devenit ai mei
dacă nu-mi-i deschideai nu aş fi văzut
dacă nu-mi dădeai lacrimile tale
poate că ar fi fost mai bine
sau poate ar fi putut fi mai rău
nu ştiu şi nimeni nu-mi poate spune
dacă nu mă învăţai drumul aspru al muntelui
dacă nu mă lasai să alerg desculţă prin iarba înrourată
desculţă prin colbul cald al drumului
sau prin băltoace în ropotul ploilor de vară
dacă nu mă învăţai să înot ca păstrăvul
să alerg urmărind norii albi soarele seninul
să ascult vocea şoptită de vânt
şi cum să dau totul pe nimic
poate că ar fi fost mai bine
sau poate că ar fi putut fi mai rău
nu ştiu şi nimeni nu-mi poate spune
poate am pierdut amândouă din start
pentru că drumul netezit cu smoală
ne pare mai pustiu decât orice pustiu
durerea tăcută încovoaie ca vântul tinerii copaci
dar mă prefac că nu văd strâmbătatea lumii
doar plâng uneori
mamă
Lia Muresan 
Să te mai prind eu că afirmi că tu nu scrii poezie !!! 👿
ApreciazăApreciază
A, nu, n-am spus că nu scriu. Am spus că nu-s poetă! Scriu din plăcere…
Mulţam fain, Dane!
ApreciazăApreciază
Am voie să o copiez şi să o păstrez în telefon? 🙄
ApreciazăApreciază
🙂 Hai să te îmbrăţişez, Potecuţo, ai… cu mare drag îţi dau voie, dar pune sub text @ Lia Mureşan, nu de alta… dar să nu uiţi cine a scris-o 😛
ApreciazăApreciază
Eii, cum aş putea să uit?
ApreciazăApreciază
Glumisem, n-ai văz’t limbuţa scoasă ştrengăreşte?
Mulţumesc mult, gestul tău face cât o mie de cuvinte de laudă.
ApreciazăApreciază
Să ai o noapte liniștită Lia. Mi-a plăcut !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Liviu, mă bucur… Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Am citit cu mare plăcere!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Elena!
ApreciazăApreciază
Splendid ! Noi, poeții avem o altă lume. Paralelă.
ApreciazăApreciază
Mulţumiri, este măgulitor pentru mine că mă includeţi în rândul poeţilor… dar eu nu sunt… doar scriu din când în când, fără a fi, a mă considera poetă. Am tot spus-o de multe ori cu sinceritate, fără falsă modestie.
ApreciazăApreciază
Nu știu de unde ești, dar parcă ai sufletul de pe aici, din Ardeal. Am nimerit bine?
ApreciazăApreciază
Foarte bine. Dacă „aruncai” un ochi la „despre” … ai fi văzut că-s moroşancă 🙂 .
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru „vizite” si „semnele” lasate!
Intorc, cu bucuria maramuresanului care mai agonizeaza in mine, aceleasi ginduri bune!
ApreciazăApreciază
Eu vă mulţumesc, am citit cu plăcere şi nu e prima oară. Cu preţuire, din Maramureş, toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Weekend placut !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
🙂
Mulţumesc, asemenea!
ApreciazăApreciază