nu-ş’ ce vor… n-am nicio vină


nu poţi crede că vreo vină îşi găsesc,
nici poţi spune că le pasă celor care
prin hoţie, nedreptate şi minciună,
călcând totul în picioare, au urcat treaptă cu treaptă.
scara de valori schimbat-au;
nu au tată, nu au mamă,
nici au fraţi, surori, sau ţară!
n-au conştiinţă sau morală,
însă au un sigur ţel şi-i uneşte:
bogăţia,
luxul,
fala!
cu cinism gândesc în sine:
„crape toţi
şi geamă ţara
dacă-s proşti!”
cum poţi crede că vreo vină îi apasă?
sunt maeştri oratori;
cu un scop,
de complezenţă,
cuvântează fals şi gol… chiar mai varsă ca pe scenă
câte o lacrimă de-actor.
tot mai des ei cer clemenţă pentru clica lor de hoţi,
nu ştiu cum,
dar,
îşi găsesc circumstanţe atenuante;
pentru toate,
pentru că se-nfruptară ani la rând şi fără scrupul
tot mărindu-şi bogăţia;
nu din munca lor cinstită,
ci a celor mulţi ce astăzi îşi plâng soarta
şi prostia.
nu poţi crede că vreo vină îşi găsesc.
mai degrabă te gândeşti,
cu cinism că-şi spun în sine:
„câinii latră, timpul trece, toate trec şi asta e…
nu-ş’ ce vor… n-am nicio vină!”

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la nu-ş’ ce vor… n-am nicio vină

  1. Și totuși… cine-i de vină
    Că prostia e stăpână,
    Iar cultura de valoare
    E călcată în picioare?

    • Lia zice:

      Nu ştiu, Petre, zău aşa,
      Dar, sigur nu-i vina mea.
      Poate a celor de la cârmă,
      Şi-o parte-i al mass-media.
      -Nu e sigur… nu-i aşa!? 😉 –
      Altfel… cum ar guverna?

  2. Doina R\ndunica Anton zice:

    Ei da..Cred că sunteţi şi poetă şi mă bucur că nu vă supăraţi pe o opinie ce nu e totdeauna laudativă…Nimeni nu e mereu „sus”..,dar şi eu prefer să spun ce simt şi gândesc..Cel mai greu e să alegem,căci le iubim pe toate…(poemele)..

    • Lia zice:

      Mulţumesc pentru cuvinte… am obosit să tot repet că nu mă consider nici poetă nici scriitoare… chiar dacă scriu când mă apucă „amocul”. Este modul meu de a evada din cotidian. Iar dacă unora le place sau găsesc ceva bun în ceea ce eu scriu, mă simt răsplătită pentru „efort”. Nu aştept laude, dar nici să fiu „urecheată” dacă din întâmplare cel/cea care citeşte nu rezonează cu ceea ce am scris.
      Suntem subiectivi şi de multe ori chiar dacă am fi obiectivi nu întotdeauna avem starea necesară pentru a empatiza cu un anumit text. În plus depinde ce căutăm şi ce bagaj de lecturi avem…
      Pentru mine este simplu să nu mă supăr pentru că nu am orgolii absurde … în plus nu-s aeriană să nu conştientizez că unii sunt în stare să îi desfinţeze şi pe marii scriitori sau poeţi fără să clipească… şi asta doar pentru că ei au impresia că sunt deţinătorii adevărului şi al măsurii… aşadară cine-s eu să impun cuiva să înţeleagă sau să-i placă ceea ce scriu?!
      Nu aştept laude, dincontră, pentru că nu ştiu cum să reacţionez. În schimb dacă sunt „atacată” constant… mă ştiu apăra. Sunt genul de om care spune oricui exact ceea ce gândeşte … n-am dublă măsură!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s