e toamnă şi-i „Sărbătoarea Castanelor” iar,
deşi în oraşul de pe Săsar castanii mor
de când cancerul le-a intrat în scoarţă cad sub fierăstraie,
dar nu-i nimic;
se-aduc castane din import, mai mari şi mai lucioase,
şi este sărbătoare, artificii, fast, puhoi de lume…
mai uită băimăreanul măcar câteva zile de ceea ce nu are
şi, ce dacă mâine se va trezi mahmur, fără orizont
şi cum vântul îi şuieră din nou prin buzunare?
câteva zile se înghesuie, se calcă în picioare; e muzică, e bere,
este tărie, adrenalină, nopţi albe…
şi mult, mult „circ pe pâine” oferit de-aleşi cu mărinimie.
cui să-i mai pese că mor castanii?
când ţara moare lent, cum a murit industria, mineritul, agricultura…
din lăcomia celor care-au întrecut măsura şi nu din vina bietului pălmaş.
dar, hai să facem comerţ, aşadară
cu ceea ce-aducem de afară şi să sărbătorim,
să ne fălim, să ne mai scăldăm un pic în ipocrizie;
sărbătorind castanele şi oraşul lor, ca-n fiecare an, iară şi iară.
azi mi-a venit un chef nebun să mă joc pe foaia albă cu creionul,
amintindu-mi miresmele de castane coapte, must, gutui,
căci „printr-o altă viaţă”, a tinereţii, mă poartă paşii gândului.
pe-o stradă inundată doar de sirenele salvării din când în când,
dintr-o seară de toamnă rece în care ploua
o ploaie măruntă, mocănească, cu linişte şi gri
mult prea mult gri:
„ai mâinile reci şi sufletul departe
eu sunt aici, dar parcă nu mă vezi -mi-a spus-
hai să cumpărăm castane coapte!
vei alege tu toneta, din oricare colţ de stradă vrei.
apoi poate intrăm undeva să bem must, să ascultăm folk
şi să înşirăm, o oră-două, banalităţi cu iz de filozofeală.
ce dor mi-a fost de tine… şşşşşşşşt, taci,
doar haide să cumpărăm un cornet de castane coapte!”
şi-mi mai trece prin gând că, şi-n „viaţa aceea”, băimărenii sărbătoreau;
se sărbătorea recolta şi pentru câteva zile tarabele erau îmbelşugate
de uita băimăreanul, -şi atunci- pentru câteva zile de rafturile goale,
de picioarele de porc din măcelării agăţate pe cârlige, de frig, neajunsuri şi întuneric.
parcă-mi vine să cred că, în fond, nimic nu s-a schimbat.
a fost doar o altfel de sărbătoare şi o altă toamnă băimăreană.
doar anii au trecut şi griul de atunci
a fost înlocuit cu sclipici,culori ţipătoare, galantare pline,
cu mai mult zgomot şi-un puhoi mai mare de oameni pe stradă.
dar nu mă băgaţi în seamă, sărbătoriţi români, sărbătoriţi băimăreni!
eu doar mă joc, pe foaia albă, cu creionul
mâzgălesc cuvinte cu iz de filozofeală.
-
Articole recente
Arhive
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- februarie 2021
- iulie 2020
- aprilie 2020
- decembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- martie 2018
- ianuarie 2018
- noiembrie 2017
- august 2017
- aprilie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
Categorii
Meta
Frumoasă dedicație Sărbătorii Castanelor și implicit a Municipiului Baia Mare. Regret că nu am putut să fiu alături de băimăreni și artiștii care au animat aceste zile, dar cu sufletul și pofta de castane fripte eram acolo, ca de obicei. O seară minunată, Lia! 🙂
ApreciazăApreciază
:)))))))))) ah, mna io tocmai ce-mi arătam dezaprobarea faţă de astfel de sărbători… n-am fost de când se ţine decât de două ori şi şi atunci doar un scurt raid la expo flora. E prea multă gălăgie şi înghesuială pentru gustul meu… dar, mna, e o găselniţă care aduce ceva bănuţi în bugetul primăriei şi cu vârf şi îndesat în buzunarele unora.
🙂 Mulţam, Petre, o seară aşa cum îţi doreşti!
ApreciazăApreciază
Eu am în seamă doar îndemnul de a sărbătorii, iar pesimismul tău privind viitorul castanilor din zona noastră sper să nu fie susținut de realitate. Îmi dă speranțe finalul editorialului de vineri din Graiul Maramureșului, semnat de Alec Portase.
Să fii iubită, Lia! 🙂
ApreciazăApreciază
Bine,Petre, sărbătoreşte…io tre’ să recunosc că nu prea mă înghesui.
N-am citit „Graiul” de nuştiu când…nu citesc presa decât foarte rar… iar când o fac, nu iau de bună ceea ce se scrie. Dar cunosc câţiva proprietari de castani… care în ultimii ani n-au prea avut ce recolta şi au „băgat” drujba în copacii aproape uscaţi. Ştiu însă că se vorbea prin urbe în urmă cu doi sau trei ani că autorităţile vor să-i salveze şi au făcut undeva o pepinieră departe de locul contaminat. Cert este că sunt puţine castane de-a noastre pe piaţă… iar alea care sunt, sunt mici şi sfrijite, mai mult seci sau bolnave.
ApreciazăApreciază
Nu am mâncar în viaţa mea castane coapte. Eram dispus să-ncerc la un moment dat, dar cineva, nu mai ţin minte cine, mi-a spus că nu toate castanele sunt bune de mâncat. Iar astea care-ţi cad în cap prin parcuri pe la noi, nu sunt din cele bune.
ApreciazăApreciază
Eh, nu eşti singurul… mi-ai amintit de o întâmplare petrecută prin 1986 sau ’87, nu mai re’in exact anul… mersesem într-o delegaţie la Curtea de Argeş şi le dusesem castane, ca o bună samariteancă ce-s :P… dar să vezi drăcie… se uitau la mine de parcă i-aş fi înjurat :))) habar nu aveau ce-s şi cum se mănâncă… dar nu m-am pierdut cu firea şi le-am demonstrat pe loc, mai ales că zărisem un reşou din acelea cu rezistenţă pe care-l foloseau să încălzească biroul. Am cerut un cuţit, am înţepat câteva castane şi le-am pus pe reşou. Când s-au copt am mâncat una, apoi i-am îmbiat… e, vreau să spun că mi i-am făcut clienţi la castane :)).
Mna, fireşte că cele care cresc prin parcuri nu-s comestibile. Din câte cunosc eu, în România sunt puţine zone unde clima le este propice. Baia Mare este vestită pentru „pădurile” de castani comestibili. Din păcate dispar… de câţiva ani buni sunt atacaţi de o boală pe care specialişti o numesc „cancerul scoarţei”, dar nu se ştie de unde a apărut 😦
ApreciazăApreciază
Pacat ca mor castanii la Baia Mare si castanele sunt importate din Italia, am participat si eu cu multi ani in urma la Sarbatoarea castanelor si mi-ar placea sa am din nou ocazia, nu neaparat pentru imbulzeala creata pe care nici eu nu o agreez ci de dragul minunatului oras.
Toate cele bune Lia , o zi minunata iti doresc!
🙂
ApreciazăApreciază
Adeena, oraşul e mult mai frumos în „straiele” lui de zi cu zi… cu ritmul lui normal şi fără atîta zarvă şi falsă bucurie. Mi-ar plăcea să reapară tonetele cu castanagii şi în sezonul acesta să fie poate mai multe spectacole, expoziţii sau „târguri” cu produse tradiţionale de sezon… care să se întindă pe un interval de timp mai mare…dar fără atâta zarvă, atâta kitsch şi circ. Cred că ar defini mult mai bine spiritul băimărean şi al moroşenilor.
Toate cele bune şi ţie, o seară mirifică! 🙂
ApreciazăApreciază
O singură dată am mâncat şi …nici aşa nici aşa. Nu mor de poftă dar dacă ar aduce acum cineva aş mai încerca. În altă ordine de idei mi-a plăcut postarea 😀
ApreciazăApreciază
Eh, castanelor le simţi gustul dacă-s bine prăjite şi trebuie să fie musai calde… nici io n-am mâncat încă anul acesta 😉
Mulţam, Diana, scuze pentru reacţia cu întârziere… n-am avut vreme de blog 😦
ApreciazăApreciază
Cuvinte cu aroma de castane coapte in spuza, ne asezam langa foc, sa ne mai povestesti …
🙂
ApreciazăApreciază
He,he… ce faine erau cândva poveştile la gura sobei :)… stai pe aproape că nu-ş când mă mai loveşte inspiraţia 🙂 .
Mulţumiri, George Valah, sunt onorată!
ApreciazăApreciază
Bag sama, inspiratie e atunci cand vrei sa o vizitezi, altii o asteapta! 😀
ApreciazăApreciază
😉 ce bine ar fi dacă ar fi aşa… uneori nu-s capabilă să scriu o frază.
ApreciazăApreciază
Da, nimeni nu poate scrie cand vrea, doar cand… trebuie. 🙂
ApreciazăApreciază
How perform i create a blog? Are there one websites that can offer footstep by stride directions?
ApreciazăApreciază