mâzgălesc cuvinte cu iz de filozofeală


e toamnă şi-i „Sărbătoarea Castanelor” iar,
deşi în oraşul de pe Săsar castanii mor
de când cancerul le-a intrat în scoarţă cad sub fierăstraie,
dar nu-i nimic;
se-aduc castane din import, mai mari şi mai lucioase,
şi este sărbătoare, artificii, fast, puhoi de lume…
mai uită băimăreanul măcar câteva zile de ceea ce nu are
şi, ce dacă mâine se va trezi mahmur, fără orizont
şi cum vântul îi şuieră din nou prin buzunare?
câteva zile se înghesuie, se calcă în picioare; e muzică, e bere,
este tărie, adrenalină, nopţi albe…
şi mult, mult „circ pe pâine” oferit de-aleşi cu mărinimie.
cui să-i mai pese că mor castanii?
când ţara moare lent, cum a murit industria, mineritul, agricultura…
din lăcomia celor care-au întrecut măsura şi nu din vina bietului pălmaş.
dar, hai să facem comerţ, aşadară
cu ceea ce-aducem de afară şi să sărbătorim,
să ne fălim, să ne mai scăldăm un pic în ipocrizie;
sărbătorind castanele şi oraşul lor, ca-n fiecare an, iară şi iară.
azi mi-a venit un chef nebun să mă joc pe foaia albă cu creionul,
amintindu-mi miresmele de castane coapte, must, gutui,
căci „printr-o altă viaţă”, a tinereţii, mă poartă paşii gândului.
pe-o stradă inundată doar de sirenele salvării din când în când,
dintr-o seară de toamnă rece în care ploua
o ploaie măruntă, mocănească, cu linişte şi gri
mult prea mult gri:
„ai mâinile reci şi sufletul departe
eu sunt aici, dar parcă nu mă vezi -mi-a spus-
hai să cumpărăm castane coapte!
vei alege tu toneta, din oricare colţ de stradă vrei.
apoi poate intrăm undeva să bem must, să ascultăm folk
şi să înşirăm, o oră-două, banalităţi cu iz de filozofeală.
ce dor mi-a fost de tine… şşşşşşşşt, taci,
doar haide să cumpărăm un cornet de castane coapte!”
şi-mi mai trece prin gând că, şi-n „viaţa aceea”, băimărenii sărbătoreau;
se sărbătorea recolta şi pentru câteva zile tarabele erau îmbelşugate
de uita băimăreanul, -şi atunci- pentru câteva zile de rafturile goale,
de picioarele de porc din măcelării agăţate pe cârlige, de frig, neajunsuri şi întuneric.
parcă-mi vine să cred că, în fond, nimic nu s-a schimbat.
a fost doar o altfel de sărbătoare şi o altă toamnă băimăreană.
doar anii au trecut şi griul de atunci
a fost înlocuit cu sclipici,culori ţipătoare, galantare pline,
cu mai mult zgomot şi-un puhoi mai mare de oameni pe stradă.
dar nu mă băgaţi în seamă, sărbătoriţi români, sărbătoriţi băimăreni!
eu doar mă joc, pe foaia albă, cu creionul
mâzgălesc cuvinte cu iz de filozofeală.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la mâzgălesc cuvinte cu iz de filozofeală

  1. Frumoasă dedicație Sărbătorii Castanelor și implicit a Municipiului Baia Mare. Regret că nu am putut să fiu alături de băimăreni și artiștii care au animat aceste zile, dar cu sufletul și pofta de castane fripte eram acolo, ca de obicei. O seară minunată, Lia! 🙂

    • Lia zice:

      :)))))))))) ah, mna io tocmai ce-mi arătam dezaprobarea faţă de astfel de sărbători… n-am fost de când se ţine decât de două ori şi şi atunci doar un scurt raid la expo flora. E prea multă gălăgie şi înghesuială pentru gustul meu… dar, mna, e o găselniţă care aduce ceva bănuţi în bugetul primăriei şi cu vârf şi îndesat în buzunarele unora.

      🙂 Mulţam, Petre, o seară aşa cum îţi doreşti!

      • Eu am în seamă doar îndemnul de a sărbătorii, iar pesimismul tău privind viitorul castanilor din zona noastră sper să nu fie susținut de realitate. Îmi dă speranțe finalul editorialului de vineri din Graiul Maramureșului, semnat de Alec Portase.
        Să fii iubită, Lia! 🙂

      • Lia zice:

        Bine,Petre, sărbătoreşte…io tre’ să recunosc că nu prea mă înghesui.
        N-am citit „Graiul” de nuştiu când…nu citesc presa decât foarte rar… iar când o fac, nu iau de bună ceea ce se scrie. Dar cunosc câţiva proprietari de castani… care în ultimii ani n-au prea avut ce recolta şi au „băgat” drujba în copacii aproape uscaţi. Ştiu însă că se vorbea prin urbe în urmă cu doi sau trei ani că autorităţile vor să-i salveze şi au făcut undeva o pepinieră departe de locul contaminat. Cert este că sunt puţine castane de-a noastre pe piaţă… iar alea care sunt, sunt mici şi sfrijite, mai mult seci sau bolnave.

  2. Dan zice:

    Nu am mâncar în viaţa mea castane coapte. Eram dispus să-ncerc la un moment dat, dar cineva, nu mai ţin minte cine, mi-a spus că nu toate castanele sunt bune de mâncat. Iar astea care-ţi cad în cap prin parcuri pe la noi, nu sunt din cele bune.

    • Lia zice:

      Eh, nu eşti singurul… mi-ai amintit de o întâmplare petrecută prin 1986 sau ’87, nu mai re’in exact anul… mersesem într-o delegaţie la Curtea de Argeş şi le dusesem castane, ca o bună samariteancă ce-s :P… dar să vezi drăcie… se uitau la mine de parcă i-aş fi înjurat :))) habar nu aveau ce-s şi cum se mănâncă… dar nu m-am pierdut cu firea şi le-am demonstrat pe loc, mai ales că zărisem un reşou din acelea cu rezistenţă pe care-l foloseau să încălzească biroul. Am cerut un cuţit, am înţepat câteva castane şi le-am pus pe reşou. Când s-au copt am mâncat una, apoi i-am îmbiat… e, vreau să spun că mi i-am făcut clienţi la castane :)).
      Mna, fireşte că cele care cresc prin parcuri nu-s comestibile. Din câte cunosc eu, în România sunt puţine zone unde clima le este propice. Baia Mare este vestită pentru „pădurile” de castani comestibili. Din păcate dispar… de câţiva ani buni sunt atacaţi de o boală pe care specialişti o numesc „cancerul scoarţei”, dar nu se ştie de unde a apărut 😦

  3. Adeena zice:

    Pacat ca mor castanii la Baia Mare si castanele sunt importate din Italia, am participat si eu cu multi ani in urma la Sarbatoarea castanelor si mi-ar placea sa am din nou ocazia, nu neaparat pentru imbulzeala creata pe care nici eu nu o agreez ci de dragul minunatului oras.
    Toate cele bune Lia , o zi minunata iti doresc!
    🙂

    • Lia zice:

      Adeena, oraşul e mult mai frumos în „straiele” lui de zi cu zi… cu ritmul lui normal şi fără atîta zarvă şi falsă bucurie. Mi-ar plăcea să reapară tonetele cu castanagii şi în sezonul acesta să fie poate mai multe spectacole, expoziţii sau „târguri” cu produse tradiţionale de sezon… care să se întindă pe un interval de timp mai mare…dar fără atâta zarvă, atâta kitsch şi circ. Cred că ar defini mult mai bine spiritul băimărean şi al moroşenilor.
      Toate cele bune şi ţie, o seară mirifică! 🙂

  4. O singură dată am mâncat şi …nici aşa nici aşa. Nu mor de poftă dar dacă ar aduce acum cineva aş mai încerca. În altă ordine de idei mi-a plăcut postarea 😀

    • Lia zice:

      Eh, castanelor le simţi gustul dacă-s bine prăjite şi trebuie să fie musai calde… nici io n-am mâncat încă anul acesta 😉
      Mulţam, Diana, scuze pentru reacţia cu întârziere… n-am avut vreme de blog 😦

  5. George Valah zice:

    Cuvinte cu aroma de castane coapte in spuza, ne asezam langa foc, sa ne mai povestesti …
    🙂

  6. Lia zice:

    😉 ce bine ar fi dacă ar fi aşa… uneori nu-s capabilă să scriu o frază.

  7. How perform i create a blog? Are there one websites that can offer footstep by stride directions?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s