mâzgălesc cuvinte cu iz de filozofeală

e toamnă şi-i „Sărbătoarea Castanelor” iar,
deşi în oraşul de pe Săsar castanii mor
de când cancerul le-a intrat în scoarţă cad sub fierăstraie,
dar nu-i nimic;
se-aduc castane din import, mai mari şi mai lucioase,
şi este sărbătoare, artificii, fast, puhoi de lume…
mai uită băimăreanul măcar câteva zile de ceea ce nu are
şi, ce dacă mâine se va trezi mahmur, fără orizont
şi cum vântul îi şuieră din nou prin buzunare?
câteva zile se înghesuie, se calcă în picioare; e muzică, e bere,
este tărie, adrenalină, nopţi albe…
şi mult, mult „circ pe pâine” oferit de-aleşi cu mărinimie.
cui să-i mai pese că mor castanii?
când ţara moare lent, cum a murit industria, mineritul, agricultura…
din lăcomia celor care-au întrecut măsura şi nu din vina bietului pălmaş.
dar, hai să facem comerţ, aşadară
cu ceea ce-aducem de afară şi să sărbătorim,
să ne fălim, să ne mai scăldăm un pic în ipocrizie;
sărbătorind castanele şi oraşul lor, ca-n fiecare an, iară şi iară.
azi mi-a venit un chef nebun să mă joc pe foaia albă cu creionul,
amintindu-mi miresmele de castane coapte, must, gutui,
căci „printr-o altă viaţă”, a tinereţii, mă poartă paşii gândului.
pe-o stradă inundată doar de sirenele salvării din când în când,
dintr-o seară de toamnă rece în care ploua
o ploaie măruntă, mocănească, cu linişte şi gri
mult prea mult gri:
„ai mâinile reci şi sufletul departe
eu sunt aici, dar parcă nu mă vezi -mi-a spus-
hai să cumpărăm castane coapte!
vei alege tu toneta, din oricare colţ de stradă vrei.
apoi poate intrăm undeva să bem must, să ascultăm folk
şi să înşirăm, o oră-două, banalităţi cu iz de filozofeală.
ce dor mi-a fost de tine… şşşşşşşşt, taci,
doar haide să cumpărăm un cornet de castane coapte!”
şi-mi mai trece prin gând că, şi-n „viaţa aceea”, băimărenii sărbătoreau;
se sărbătorea recolta şi pentru câteva zile tarabele erau îmbelşugate
de uita băimăreanul, -şi atunci- pentru câteva zile de rafturile goale,
de picioarele de porc din măcelării agăţate pe cârlige, de frig, neajunsuri şi întuneric.
parcă-mi vine să cred că, în fond, nimic nu s-a schimbat.
a fost doar o altfel de sărbătoare şi o altă toamnă băimăreană.
doar anii au trecut şi griul de atunci
a fost înlocuit cu sclipici,culori ţipătoare, galantare pline,
cu mai mult zgomot şi-un puhoi mai mare de oameni pe stradă.
dar nu mă băgaţi în seamă, sărbătoriţi români, sărbătoriţi băimăreni!
eu doar mă joc, pe foaia albă, cu creionul
mâzgălesc cuvinte cu iz de filozofeală.