octombriană

Publicat pe 3 octombrie 2013 de Lia

nu ştiu cum şi de unde să încep.
dintr-o dată aş vrea atâtea să-ţi scriu,
dragostea mea, cicatricea se vindecă,
amorţesc. prin golul rămas pătrunde pustiul,
treptat, îmbrăţişa-voi gerul şi moartea.
în aceste zile sunt tulburată, octombriană,
îmi vin în minte toate nebuniile
şi toate toamnele în care zilele se schimbau,
succedându-se; ba calde şi blânde,
ba ploioase, reci şi ursuze…
însă nicicând n-a mai nins la-nceput de octombrie.
mă scoate din fire această toamnă prin iarnă rătăcind.
dar tu urmează-ţi calea şi taci,
poate ai să cazi în sufletul altcuiva,
într-o altă inimă care să tresalte,
dragostea mea.

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la octombriană

  1. racoltapetru6 zice:
    3 octombrie 2013 la 12:43

    Dragă Lia, eu am o memorie de elefant, din păcate. Și de aceea îmi amintesc că într-un 1 octombrie din anii ’90 am avut o ninsoare în Maramureș că nu am putut să ies din casa scării. Mă crezi? Că lumea tinde să uite trecutul.

    Apreciază

    Răspunde
    • Lia zice:
      3 octombrie 2013 la 14:38

      Petre, aşa o fi fiind dacă aşa te lauzi :), n-am de ce să te contrazic. Citind ce ai scris… cum că ar fi nins prin anii 90 la început de octombrie în Maramureş, îmi veni să caut prin ziarele vechi din acei ani, la rubrica „vremea”, am păstrat câteva ziare… pentru că nu-mi amintesc să mai fi nins atât de devreme, cel puţin nu în Baia Mare, poate pe vârful Pietrosu…
      În schimb ţin minte că în 1981 a nins în octombrie în jurul datei de 21, 22… a fost anul când „ceaşcă” a fost în vizită de lucru la Baia Mare şi cum trebuia să pregătim o expoziţie pentru ‘mnealui, am rămas în unitate 48 de ore. Când intrasem fusese o zi de toamnă splendidă, iar când am ieşit până afară după o zi şi jumate, avusesem surpriza să constat că ninge şi că venise iarna. Este singurul an în care îmi amintesc să fi nins vreodată în octombrie… Dar este posibil ca să nu ţin io minte… deşi îmi amintesc că a nins tot prin anii ’80 şi în luna mai în Baia Mare, fără a avea o memorie de elefant :)).

      Apreciază

      Răspunde
  2. racoltapetru6 zice:
    3 octombrie 2013 la 15:50

    Ei, dacă n-am dovezi, mă las păgubaș și nu mai zic la nimeni. Doar în sinea mea…

    Apreciază

    Răspunde
    • Lia zice:
      3 octombrie 2013 la 17:59

      Petre, mi-e lene să merg în pod să caut un ziar de atunci… dar gândindu-mă la ce spui… ai dreptate cred că parţial, îmi amintesc că în ’90 a venit iarna, a nins, mai devreme decât de obicei, dar nu cred că a fost în 1 octombrie ci în întâi noiembrie… pe vremea aceea aveam multă muncă de teren şi chiar comentam cu colegii fenomenul, îmi amintesc de replica unuia dintre ei… spusese că este legea compensaţiei deoarece în ’89 am avut parte de o toamnă lungă până în decembrie.
      Dar, mna, poate mă înşeală pe mine memoria… bătrâneţile… neuronul mai leneş :))
      Seară faină!

      Apreciază

      Răspunde
  3. anahoret2007 zice:
    5 octombrie 2013 la 7:57

    S-o pui şi p-asta în cutiuţa ta cu poezii delicate!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu