într-o toamnă ce-şi revărsa galben-arămiul
te-ai lăsat cuprins de o stupidă teamă
că puteam să-ţi curg prin vene prea alert
că sămânţa ajunsă în pământul inimii tale
încolţind putea creşte copac
cu crengi înflorite-n ochi
devenind pădure cu drumuri şi doruri
pe care nu le puteai şi
nu le puteam străbate
totul s-a transformat
într-o funie cu noduri ciudate
neînţelesuri şi nerostiri
o teamă stupidă te-a cuprins
doar gândul uneori mai întreabă
„ce faci la ora când mi-e dor de tine”
aceeaşi teamă stupidă
leagă toate întâmplările
chiar şi arderile acelui noiembrie
de acest noiembrie
curs-au cinci unu trei…
„De ce să-ţi spun la revedere?
N-aş mai avea nici un motiv
„Adio” drepturile-şi cere”
Reclame
Versurile tale îmi amintesc de o frumoasă melodie care mi-a rămas întipărită în suflet.
De ce n-ai postat melodia ca să ştiu şi io pe cine am plagiat? 😛
Mulţam, Petre!
Aș fi postat-o, dar trebuie să recunosc că nu știu cum să procedez. 🙄
Petre, nu-i greu. Dacă eşti pe youtube, undeva sub clip scrie distribuiţi… dai click şi ţi se va descchide mai jos un link… click dreapta, copy şi pe urmă paste unde vrei să-l postezi.
Dacă nu reuşeşti spune-mi melodia şi o postez io. până atunci postez io asta 😛 :
Supeeeerb!
🙂 …
Păi tocmai la melodia asta făceam referire! 🙂
Am bănuit, măi Petre, tocmai de aceea am şi ales melodia… însă să ştii că, voit am înserat versurile din poezia lui A. Păunescu ca un citat între ghilimele, pentru că bănuisem că se ştia că în 05.11.2013 s-au împlinit trei ani de la plecarea lui printre stele…