Bezmetisme a la Lia… de vineri (noroc că nu-i 13 şi că nu-s superstiţioasă)


M-am trezit dimineaţă cu bună dispoziţie… dar, mna, azi pur şi simplu m-am lăsat pentru o clipă încărcată negativ…se întâmplă ca uneori să uit de ceea ce adesea spun altora şi-mi spun şi mie: nu merită să te enervezi, ignoră. Aş, da de unde… parcă aş fi băut un pahar cu sirop de scârbă.
Sunt oameni care-mi plac pur şi simplu, dar tot aşa de bine există oameni care trezesc în mine un sentiment de respingere. Şi toate acestea mi se întâmplă din prima clipă în care-i zăresc sau întâlnesc, de la prima vedere sau de la prima silabă pe care o rostesc, înainte de-a şti ce „hram” poartă sau cum sunt etichetaţi, percepuţi de către ceilalţi semeni. Nu o dată mi s-a întâmplat să empatizez cu cineva în ciuda tuturora, sau doar al acelora care din varii motive doar de ei ştiute, i-au agăţat de guler acelui om o etichetă, un fel de talangă zornăitoare, pentru a face din acel om un paria al societăţii sau al comunităţii în care trăieşte. Mi s-a întâmplat să resping, să simt un soi de greaţă generală faţă de unii, în ciuda faptului că majoritatea le atribuie superlative, agăţându-le de guler o etichetă strălucitoare, un adevărat lied.
Nu ştiu şi nici nu mă întreb de unde vin toate acestea. Am învăţat să ţin cont de ele. Viaţa mi-a demonstrat că acele simţiri primare, pe termen lung, nu mă înşeală. De aceea pe uni mi-i apropii, iar pe ceilalţi încerc să-i ţin la distanţă.
Fireşte că acest fel de-a privi viaţa, de a interacţiona cu oamenii mi-a adus de multe ori prejudicii mai mari sau mai mici… dar şi multe beneficii şi satisfacţii. M-a ajutat să-mi păstrez demnitatea, să rămân umană… să gândesc singură şi să discern între bine şi rău. M-a ajutat să înţeleg că, binele sau răul în viziune proprie, nu înseamnă automat a fi şi binele sau răul în viziunea celorlalţi. De aceea am căutat un echilibru, am căutat să fiu echidistantă… dar mai ales, m-am ferit să pun etichete sau să dau sentinţe.
Încerc să îmi văd de ale mele, dacă pot ajuta o fac cu dragă inimă, dacă nu… îmi văd de treabă. Nu pun umărul să dărâm. Pur şi simplu vor exista mereu lucruri, fapte… oameni care-mi plac şi lucruri, fapte, oameni pe care fiinţa mea-i refuză.

Mna, nu mai scriu nimic în stilu-mi bezmetic, m-am răcorit şi între timp am citit asta:
Atenţie! Interzis pudibonzilor şi pudiboandelor… Conţine cuvinte licenţioase!

http://www.vice.com/ro/read/aurul-tarii-de-l-dati-pizda-nu-mai-capatati

citind mi s-a confirmat încă o dată ceea ce ştiusem: „bufniţa nu-i întotdeauna ceea ce pare a fi” iar cuvintele pot căpăta înţelesuri şi conotaţii diferite de cele date strict de dicţionar. Dar, uneori, ca să poţi înţelege trebuie să te detaşezi şi să-ţi pui neuronii în mişcare.

🙂 O zi frumoasă celor ce-mi citiţi bezmetismele indiferent pe unde şi pe ce cărări vă poartă paşii!

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în diverse.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Bezmetisme a la Lia… de vineri (noroc că nu-i 13 şi că nu-s superstiţioasă)

  1. Dan zice:

    Mda. Am mai citit despre asta. Se pare că e vorba despre postaci facebook care aparțin grupului pro-exploatare și care s-au infiltrat în comunitățile online ale celor ce se opun exploatării pentru a discredita folosindu-se de mijloacele acestea josnice seriozitatea demersului acestora. Dar, hâtru, nu pot să nu mă întreb : băi, și dac-o fi adevărat ? 😯 Merită riscul ? 🙄 Cu certitudine, nu ! Atunci e clar fiindcă eu unul declar cinstit că vreau pi_dă-n continuare : SALVAȚI ROȘIA MONTANĂ !!!!

    • Lia zice:

      Dane, ai dat click pe linckul pe care l-am postat? Dacă nu, io zic că merită citit. Nu, nu-i din grupul prostacilor şi nici a acelor care-s pro-exploatare la Roşia Montana, dincontră. Citeşte şi vei vedea, chiar merită citit cap coadă. Măi, „bufniţa nu-i ceea ce pare” 😛
      hai că iau cu copy ceva din text şi pun la vedere… poate, poate stârnesc curiozitatea 😀

      „Titlul ar putea fi o lozincă nouă de la protestele Roșia Montană, dacă se intră-n Grevă Sexuală, așa cum sugerează albumul promovat pe platforma Pulafashion, făcut de un creativ cu experiență de zece ani în publicitate, care vrea să rămână anonim, cu pseudonimul Aicisiacum Aicisiacum.

      Platforma asta plină de sarcasm intră în corporații și produsele lor încă din 2005, când Google nu se fălea cu Youtube, iar Andreea Marin era la mare căutare. Cel care a dat față și viață proiectului Pulafashion e Răzvan Petre, însă cel care o ține erectă de-atunci este Dragoș „Tetelu” Mușat, care mi-a explicat printre altele: „Pulă este cuvântul primordial în limba română, este Alfa și Omega exprimării, mama și tata discursului.”
      ….

      De ce ai îmbrăcat fetele ca maramureșence și nu ca hipsterițe, că doar așa au fost considerați protestatarii?

      Fetele sunt chiar dintr-un sat din Maramu. Ieșeau de la biserică. Știu, te pocnește în retină, dar treci dincolo de șocul caselor de beton, făcute cu banii strânși în afară, în aceeași curte cu cele bătrânești, și de melanjul exotic de pantofi porno cu sugnă, cămeșă și năframă. Sunt toți oameni foarte frumoși. Iar fetele alea cară fân și sparg lemne, cum fătălăii ăștia de la București ar putea doar dacă i-ar duce un Ceaușescu la Canal. Nu am ales hipsterițe, pentru că România nu e doar la București.

      Este sexul o motivație mai puternică decât cianura?

      Da. Bărbatul mediu vede cianura la mama dracului, undeva în nordul țării, pe când pizda e mereu la îndemână, după capul lui… Se înșală amarnic. Cianura va ajunge și pe țeava lui din Berceni, dacă se face proiectul. În schimb, el va ajunge la femei doar dacă-i mai crește o pereche de coaie. Și are toate șansele, dupa ce bagă niște apă cu metale grele.”

      • Dan zice:

        Citisem măăăi … Ce fel de om mă crezi ? 😦
        Doar că rezonez mai degrabă cu Călin (http://papornita.wordpress.com/2013/11/07/abjectia-pana-unde/). Fiindcă, sincer, io nu am auzit de pulafashion ăștia…

      • Lia zice:

        Măi, vezi, de aia mi-eşti drag, pentru că eşti sincer. Scuze… mulţam pentru linck, trecusem pe lângă postarea aceea a lui Călin. Acum am citit-o. Sincer, sincer… cred că adevărul este undeva la mijloc ca de obicei. Nici eu nu am auzit de multe în lumea asta, Dane, dar asta nu înseamnă că nu există sau nu pot fi. Nu am fost crescută în pension şi nu-s aşa de ipocrită încât dacă aud o expresie mai „fără perdea” să-mi dau ochii peste cap… şi, ei, bine… cele mai deocheate expresii nu le vei întâlni printre oamenii simpli… Habar nu am cine pe cine încearcă să discrediteze… un lucru este cert, cu multe sloganuri, aşa porcoase cum sunt, îs de acord. Aş putea chiar să le rostesc rotund, cu toată convingerea fără să roşesc. Şi asta pentru că, uneori, folosindu-te doar de cuvinte blânde, o faci în zadar. Uneori lehamitea şi scârba pentru pasivitatea celor din jur este aşa de mare, încât foloseşti cuvinte dure, abjecte, dacă doar aşa te poţi face auzit.
        Încerc să nu mă las manipulată… cu certitudine mă aflu printre cei care sunt împotriva exploatării cu cianuri… asta nu înseamnă că-s împotriva mineritului.

      • Dan zice:

        Soarta a fost bună cu mine. Am făcut liceu doar de băieți, în facultate nu avem nicio colegă, pe nave cât am navigat nu existau femei în echipaj și nici acum la locul de muncă nu prea mă învârt printre doamne sau domnișoare. Așa că nu vrei să afli ce e la gura mea în cea mai mare parte a timpului… 😆

      • Lia zice:

        😉 pot bănui… eu nu vorbesc urât, mă rog, porcos decât în situaţii limită. Am avut un coleg care ani de zile nu m-a auzit scoţând un cuvinţel urât şi când mai scăpa câte una de dulce se uita spre mine şi-şi cerea scuze 😀 , ei, bine, a trebuit să mergem într-o delegaţie şi am plecat cu maşina mea… fiind în întârziere am călcat acceleraţia, drumul era drept şi la un moment dat am încercat să mă înscriu într-o depăşire dar nenea manivelă de la volanul TIR ului din faţa noastră nici vorbă să mă lase… am claxonat lung… l-am rugat pe coleg să dea geamul din dreapta jos şi când după chiu şi vai am reuşit să întru în depăşire, i-am strigat câteva de dulce în verdele grai neaoş, manivelei, încât colegul meu a amuţit. Nu-i venise să creadă… să nu-ţi spun că întorşi acasă a povestit tuturor, îmitându-mă… şi fireşte că nu şi-a mai cerut scuze când îi zbura câte o bucată de carne printre dinţi 😛

  2. Degeaba zici tu că ești bezmetică azi, eu cred că dimpotrivă, ai harul unui psiholog din moment ce știi să evaluezi oamenii atât de repede. Tuturor ne place să credem asta, numai că majoritatea din noi ne înșelăm. Mulțumesc pentru link. Mi-a plăcut felul original de abordare! 🙂

  3. Lia zice:

    Petre, sunt bezmetică, crede-mă. Nu ştiu ce har oi fi având, sau dacă oi fi având vreunul… dar de-a lungul vieţii, nu prea m-a înşelat acea intuiţie, acel simţ. Fireşte că mi s-a întâmplat să nu ţin cont de fiecare dată… dar am regretat mai apoi cu trecerea timpului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s