una, de care mi-a fost cândva milă,
şi-o mână caldă, omenească,
la nevoie i-am întins, neîncetat
ajutând-o să nu cadă…
-nu i-am pretins nimic în schimb,
însă-, ea şi-a râs în barbă,
şi-astăzi mila mea de altădată,
este mai mult silă-milă.
îmi spuse, deunezi, drept mulţumire
fiind scăpată din nevoi:
-” „dragă”, nu te supăra,
nu-i vina mea că eşti o fleaţă,
fiindcă tu mai crezi în oameni,
în iubire…
şi-n prietenii ce ţin o viaţă!
te-ai înşelat amarnic în privinţa mea;
aveam un scop: nu că voiam „poziţia” ta,
dar, din prima clipă, îmi amintesc cât te-am invidiat,
şi cât mi-a fost de ciudă…
prea îţi mergea din plin şi, toate bine.
nu ţi-am cerut nimic, nicicând. tu singură mi-ai dat,
mereu, m-ai ajutat. cum de n-ai văzut, naivo, cât te uram,
şi nici teatrul ce-am jucat, pozând în fata bună,
până când încrederea ţi-am câştigat?!
apoi am făcut ca mine, că, asta-i viaţa, „draga mea”…
cum să mă-mpiedic în idei preconcepute şi cretine;
aveam un scop…
ei, bine, cum nu-mi mai eşti de trebuinţă,
de-acum nu te aştepta să dau doi bani pe tine,
pe binele făcut, sau… pe prietenia ta.
mai deschide-ţi ochii, „dragă”!
tu mi-ai fost precum o treaptă peste care am călcat,
mi-ai fost haină pentru ger…
acuma-s sus, mi-e cald şi bine.
treptele s-au şubrezit, haina, uite, s-a uzat…
haide, fugi de lângă mine, uită-mă,
„dragă”,
sper că nu te-ai supărat!?”
dacă sila-i cu temei, sau greşesc eu,
dragii mei, vă las pe voi să judecaţi,
fiindcă-n viaţă, -nu-i aşa?-
se mai întâmplă a cădea în „plasă”.
în „plasa” unora, precum acea…
una de care-mi fusese milă cândva.
Lia Muresan 
Offf Lia,ce rau imi pare ca te-a suparat cineva asa tare dar ai scris atat de adevarat si bine, te pup draga mea draga:)
ApreciazăApreciază
Geto, tu eşti anonima?
A trecut, a rămas gustul amar şi sila faţă de astfel de specimene care se înmulţesc ca euglena…
îmbrăţişări.
ApreciazăApreciază
cât de adevărat…
ApreciazăApreciază
este, din păcate avem parte aproape toţi mai devreme sau mai târziu de astfel de experienţe…
ApreciazăApreciază
Aşa este, fiecare avem astfel de experienţe. „Platoşa” care-ţi poate fi pavăză… este „Fă-bine-şi-mergi-mai-departe”. Sau, ca să citez o replică din reclama pe care Banderas o face la guma de mestecat: „No emotional attachments!” [consideră c-am pus un emoticon cu râs amar]
ApreciazăApreciază
Pustnicule, cam asta este şi deviza mea: „Fă bine cât poţi şi vezi-ţi de drum, nu te-mpiedica în pietre şi gropi, iar dacă vei cădea… ridică-te şi mergi mai departe” 😉 fără ataşament emoţional este mai greu… emoţiile sunt motorul… poate greşesc, dar, emoţiile sunt legate de suflet şi inimă… a face bine doar din raţiune prea ar semăna a interes… repet, poate greşesc, dar aşa-s construită io… ştiu, ştiu, că-s tutăăăăăăăăă şi nătângăăăăăă 😛
🙂 Să ai o zi splendidă, alea, alea, ştii tu!
ApreciazăApreciază
Nu-i neapărat interes. Îl ajuţi pe om şi apoi te duci mai departe, poţi să şi uiţi că l-ai ajutat, pentru că el oricum n-o să-şi mai aducă aminte! 😀
Tata (Dumnezeu să-l odihnească) spunea aşa: „Fă-i omului un bine, că nu te uită un an. Fă-i un rău, că nu te uită toată viaţa!”. Acum… nu vreau să fiu greşit înţeles că, dacă am ajutat pe cinvea, vreau neapărat să mi se înalţe imnuri de slavă. Dar nici nu-mi pun speranţe… cu cât sunt mai mari speranţele, cu atât mai mari sunt şi dezamăgirile :))
ApreciazăApreciază
Da, aşa-i când nu cunoşti persoana şi nu te loveşti vrei nu vrei de ea. Fireşte că sunt atâţia de care uiţi imediat după ce i-ai făcut un bine pentru că aşa ai simţit şi pentru că ai putut face acel bine.
Noi am mai vorbit despre asta, din câte îmi amintesc… şi spusesem atunci că nu cred în binele făcut şi strigat după aceea în gura mare şi nici atunci când faci un bine, dar aştepţi ceva în schimb. Însă, e clar că nu te aştepţi să fii lovit pe la spate tocmai de cel pe care nu l-ai lăsat să moară… Dar, da, io mi-am învăţat lecţia… asta nu presupune că nu voi recidiva 😀
ApreciazăApreciază
Sunt convins că nu e nici prima, dar nici ultima oară când ai fost „călcată în picioare” de cineva pe care l-ai ajutat. Dar asta nu o să te împiedice să faci în continuare bine, fiindcă e în firea ta și asta te face să fii deosebită, Lia! 🙂
ApreciazăApreciază
Aş, da de unde, Petrică. Nu-s deosebită… mulţumesc, dar sunt ca oricare, ca orice om simplu care s-a izbit de destule în viaţă dar care a încercat să facă bine dacă i-a stat în putinţă ştiind că binele făcut se întoarce atunci când ai nevoie pe alte căi… pentru că mereu vor fi oameni de bine. 🙂
ApreciazăApreciază