Mă izbeşte dezagreabil lipsa simplităţii. Nu se mai percepe la cei din jur -decât arar- acea anume armonie interioară care reliefează autenticul, firescul şi trăirea. Din ce în ce mai des ascultând sau privind oamenii, rămâi cu senzaţia de fals. Şi, mă întreb –a câtaoară în zadar- de ce vor unii, cu tot dinadinsul, să pară a fi altceva? Pozând, abuzând de artificii, totul îi trădează; miros de la o poştă a imitaţie, a mucava.
Sau, poate, s-a întâmplat cu mine ceva în timp, în lupta cu propriile slăbiciuni şi ezitări, asumându-mi riscuri, căzând şi ridicându-mă, probabil, fără să conştientizez am rămas ancorată altui timp şi spaţiu, devenind anacronică. Uneori mă simt pierdută pentru că mi-e sufletul însetat de fireasca încredere, de comprehensibilitate -acea calitate a făpturii omeneşti dătătoare de virtute- atât de rare azi firii umane. Da, am nevoie de simplitatea care conferă substanţă, dând sens vieţii. Nu mă sfiesc să spun că mi-e un dor cumplit de cuvinte care se bazează pe fapte şi pe comportament moral. M-am săturat de cuvântătorii şi sfătuitorii de circumstanţă, de vânzătorii de ambiguitate şi găunoase generalităţi, care schilodesc, ducând la malformaţii sufleteşti.
Rătăcind printre măşti, o vreme crezusem că am murit… dar, nu. Sunt încă vie şi lucidă, chiar dacă luciditatea doare… sunt dispusă să plătesc vieţii tribut până la sfârşit. Am să rămân aşa cum sunt, asumându-mi şi bune, şi rele. Oricât de tare ar durea, nu-mi vând fiinţa pentru un „pumn de arginţi” …
Se pare că în ziua de azi e mai greu să fii tu însuți decât să joci rolul unei personalități la care aspiri. Suntem înconjurați de măști și foarte puțini rezistă să fie privit în goliciunea lui, considerându-se prea vulnerabili. Și astfel, simplitatea este subestimată pe nedrept de majoritate.
Nu voi înţelege şohan de ce-i mai uşor pentru unii (unele) să joace un rol, (pretinzând a fi ce nu-s şi nu vor fi nicicând)… decât să fie ei(ele) înşişi (însele). Sau, poate pentru că mama natură m-a privat de acest „talent”?
Chiar si mastile cad, Lia, si o data cu ele, posesorii lor . E greu sa fii simplu si moral intr-o etapa in care este aceste calitati sunt rare si nepretuite, este anormal . Dar si mie imi place, si mai cred ca nu suntem putini, dar suntem timizi .
Da, July, cad… dar unele sunt atât de bine lipite de chip încât se confundă. „Imitaţiile de piele” sunt din ce în ce mai bine executate… uneori şi un ochi experimentat le confundă… luând imitaţia drept autentic şi invers.
Servus Lia.
Măștile cad și zgomotul căderii lor nu se aude. Asta pentru că și măștile sunt hârtii fără valoare.
Servus, Liviule.
Or fi fiind fără valoare… şi totuşi sunt la mare căutare. Unele nici nu-i nevoie să cadă, sunt atât de evidente încât şi un copil le percepe…
Pingback: Mi-a fost tare, tare dor de voi ! | Hipertensiv
Buna dimineata stimata Lia !
Mi-a placut tare mult ce-ati scris la ” racoltapetru6 ” ! 🙂
O sincera felicitare pentru modul cum priviti lucrurile din ziua de azi
si o melodie care sper sa va placa asa cum imi place si mie !! 🙂 🙂
Week-end placut !
Aliosa.
Bună dimineaţa, Alioşa, mulţumesc mult…
Un sfârşit de săptămână în tihnă!
Am trecut să las şi eu un mărţişor, chiar de e unul virtual şi deci nu are cum să fie la fel de reuşit cum este, spre exemplu, fie şi doar un singur ghiocel palpabil şi real. Îţi doresc să ai o primăvară frumoasă, cu zile calde, liniştite şi senine, cu flori în suflet, bucurie, spor în toate, sănătate şi lumină în privire. La mulţi ani ! de 1 Martie.
Mulţumesc mult, Dan! O primăvară caldă cu mult soare în suflet şi-n privire…
Dar tu Lia…nu mai spui nimic?? 😯
„G”, depinde, uneori spun… alteori tac 😉
Ridica-te si mergi. Ne este dor de versurile tale Lia…
N-am căzut, „G”, merg mai departe… doar că „muza” nu-mi este aproape, inspiraţia se pare că m-a părăsit de-o vreme şi nici timpul nu-mi prea este prieten. Am mai avut perioade de „tăceri”, pur şi simplu nu pot scrie. Sper să pot într-o bună zi…
Mulţumesc mult, „G”, apreciez… şi, nu mă sfiesc să spun că m-au bucurat mult cuvintele tale. Sunt onorată!
Din Maramureş doar gânduri bune, calde…
Fie-ti muza aproape cum iti este si gandul meu curat. 🙂
Parcă te-ai plimbat prin gândurile mele,,,moroşanco! Subscriu.
Sunt sigură că mulţi gândesc asemeni nouă, dragă Elena.
Mulţumiri pentru semnele de citire…Doar gânduri alese pentru tine vrânceanco!