tinere vlăstare ce în umbră-au răsărit,
în glia stearpă a timpurilor noi,
precum nomazii au pornit la drum,
împinşi de-un dor nebun,
străbat toate drumurile lumii.
în curţi bătrâne sub copacii înfloriţi,
zidite demult, rămas-au casele goale,
se surpă-ncet odată cu credinţa şi iubirea de ţară.
degeaba se clădesc ziduri noi colorate,
casele cu interioare imense sunt triste şi reci.
zadarnic biserici uriaşe suie-nspre cer
dacă nu-i credinţă şi iubire de neam.
doar fală şi părelnică mărire
când lăcomia umbreşte umanitatea.
-
Articole recente
Arhive
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- februarie 2021
- iulie 2020
- aprilie 2020
- decembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- martie 2018
- ianuarie 2018
- noiembrie 2017
- august 2017
- aprilie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
Categorii
Meta
Cat adevar Lia,felicitari 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Getuţo!
Hristos a-nviat!
ApreciazăApreciază
Hristos a-nviat! Încă e sărbătoare și mă bucur că am ocazia să te salut astfel! 🙂
ApreciazăApreciază
Adevărat a-nviat!
„Încă e sărbătoare și mă bucur că am ocazia să te salut astfel!” Petrică, nu doar în ziua de Paşte se salută aşa, îmi amintesc că în copilărie, zi de zi ,pe uliţele satului din Maramureşul istoric unde am crescut, ne salutam cu „lăudăm pe Isus” şi răspunsul era „în veci amin”. De la Paşte până la sărbătoarea de Înălţare a Domnului ne salutam cu Hristos a-nviat, iar de Înălţare, salutul era „Hristos s-a-nălţat” ca apoi să revenim la salutul obişnuit de zi cu zi.
Doar gânduri bune, tot binele…
ApreciazăApreciază
Hristos a înviat!
Aşa este, Lia: case mari, dar fără suflet.
ApreciazăApreciază
Adevărat a-nviat!
Cândva în casele mici cu două odăi încăpeau familii cu zece, sau poate mai multe suflete… bunici, părinţi şi copii… şi vibra aerul a bucurie, a viaţă. Sigur n-a fost uşor… Azi, din păcate, într-o casă cât 4 dedemult, n-au loc (uneori) nici două persoane, ce să mai vorbim de 3 generaţii… cică îşi încalcă „intimitatea”, nu mai au spaţiu suficient. Io nu spun nici că-i bine, nici că-i rău… spun doar că este trist, pentru că devenim din ce în ce mai egoişti, mai însinguraţi. Alergăm după averi materiale, uităm de spirit, de semeni, murim sufleteşte.
ApreciazăApreciază
Sub acest simbol al casei stă pitit sufletul… rece şi trist. Versurile spun mult mai mult…
Dar mai există speranţa şi, mai tare decât ea, credinţa. Pe ea trebuie să mizăm întotdeauna.
ApreciazăApreciază
De ce mi se pare mie că şi credinţa pleacă odată cu sufletul casei (ori, poate, sufletul pleacă-n lipsa credinţei)?
Iar ceea-i fără suflet este mort… şi ce-i mort, se năruie.
ApreciazăApreciază
Pustnicule, fără credinţă, speranţă şi încredere… nimic nu-i trainic.
ApreciazăApreciază
Da, domnule A. Răduţ, sunt case(suflete) vii şi case(suflete) moarte… în cele vii speranţa şi credinţa sunt stălpii, temelia… în celelalte pustiul şi tenebrele.
ApreciazăApreciază
Speranta si credinta Lia ? In lumea materiala notiunile astea nu te ajuta sa traiesti. Poate doar sa nu mori, fizic vorbind. Evolutia tehnologica e mai rapida decat cea spirituala si de aici consecintele.
S-a rupt echilibrul lumii. Normalitatea este altfel astazi…
ApreciazăApreciază
„G” fără speranţă şi fără credinţă ce am fi (ce suntem), oare nu morţi vii?!
În lumea asta materială, tocmai noţiunile acestea îi ajută pe unii să trăiască, să fiinţeze. Fireşte că, aceştia nu sunt „în lumina reflectoarelor”, nu-şi etalează „bunăstarea materială” întrecându-se în a-şi construi case cu n-şpe camere întinse pe hectare… nu se laudă peste tot cu excursiile exotice, nu-şi expun goliciunea minţii şi a sufletului la televizor. Nu, aceştia, trăiesc cum se cuvine… din munca lor… şi trudesc pentru o bucată de pâine.
Evoluţia tehnologică a dus şi duce, cred eu, la involuţia spirituală. Multe dintre descoperirile tehnologice nu cred că au adus neapărat un beneficiu omului, omenirii.
Da, normalitatea lumii de azi aşa se pare, că este altfel… dar cred că încă sunt destui naivi încăpăţânaţi care mai cred în bine şi rău… care pun spiritul în faţa materialului… şi pentru care strâmbătatea şi anormalul este strâmbătate şi anormal. Din nefericire au ajuns minoritari şi mie-mi pare că nu-i firesc, nu-i în legea firii ceea ce se întâmplă… a dispărut pudoarea şi buna cuviinţă, aşa cum a dispărut ruşinea şi dreapta măsură. Dar universul are legile lui… oricât or crede unii că le pot controla şi supune…
ApreciazăApreciază