eu sunt nebună…

Doamne, Doamne, „cât de mult îmi plac”
fariseii şi trişorii, plângăcioşii şi milogii,
lătrătorii anonimi, cei care văd totul prin ochii altora
şi sunt adepţii minciunii.
Doamne, Doamne, poate,
ei sunt înţelepţii iar eu sunt nebună,
pentru că eu sunt eu, spun ceea ce vede ochiul meu,
mă încăpăţânez să nu fiu ca ei
şi poate am să ajung într-o zi la balamuc.
până o să se schimbe ceva
vărs „siropul de greaţă” băut dimineaţă de dimineaţă,
zi de zi, an după an…
s-ar putea să se schimbe vremea
îmi spun oasele, genunchii,
junghiul din stânga şi ascuţita durere cervicală;
poate că-i bătrâneţea, fir-ar să fie de reumatism!
Doamne, Doamne, eu sunt nebună…