Doamne, Doamne, „cât de mult îmi plac”
fariseii şi trişorii, plângăcioşii şi milogii,
lătrătorii anonimi, cei care văd totul prin ochii altora
şi sunt adepţii minciunii.
Doamne, Doamne, poate,
ei sunt înţelepţii iar eu sunt nebună,
pentru că eu sunt eu, spun ceea ce vede ochiul meu,
mă încăpăţânez să nu fiu ca ei
şi poate am să ajung într-o zi la balamuc.
până o să se schimbe ceva
vărs „siropul de greaţă” băut dimineaţă de dimineaţă,
zi de zi, an după an…
s-ar putea să se schimbe vremea
îmi spun oasele, genunchii,
junghiul din stânga şi ascuţita durere cervicală;
poate că-i bătrâneţea, fir-ar să fie de reumatism!
Doamne, Doamne, eu sunt nebună…
Anunțuri
Și io-s nebun, da’ nu-i niciun bai! Bine că nu-s nebuni ăia care ne conduc! 😉
Păi, Petrică, vai de noi bieţi nebuni… ori ne conformăm, ori ne paşte balamucul. Conducătorii-s înţelepţi şi au alaiul… care-i susţine. :))
Normalitatea este o stare generalizata si unanim acceptata de anormalitate. In cazul vostru cineva a intors firma spitalului catre interior si asa nebunii sunt afara 🙂
gheo’, api mnoa… io am zis că-s nebună… tocmai fiindcă trăim intr-o stare generalizată, (aproape) unanim acceptată, aşa dară asta este normalitatea 😀
Banuiesc ca suntem multi care ne punem intrebarea asta si ma intreb cine ne va da raspunsul. 😛
Bănuiesc că răspunsul îl avem în noi, „G”.
Mulţumiri! 🙂